vineri, 20 august 2010

Echilibru relativ?


Vorbeam cu un bun prieten despre rationament , despre echilibru armonios in dragoste....


El : intradevar dragostea e ceva care sfideaza logica si e una din putinele lucruri care nu are decat foarte putine si ascunse solutii
Eu : sigur nu ai un rezultat pe care il astepti
Eu : sau il doresti
El : dupa parerea mea dragostea e bine sa fie pe cat posibil sub controlul ratiunii
Eu : mai exact
Eu : sa intervina si personalitatea si orgoliul
Eu : nu doar sentimentul
El : ca altfel, te poate da peste cap irecuperabil
Eu : si atat
El : ratiunea, nu orgloiul, iar dragostea fara personalitate nu exista, decat daca e neimplinita, si astfel necontrolata de ratiune si neimplinita devine obsesie
El : un cuplu este intotdeauna format din doua personalitati care se completeaza
El : asa ar fi bine, ideal
Eu : da, asta asa e
El : un individ care nu mai are personalitate din cauza ca e coplesit de sentiment lucru care se intampla doar daca nu formeaza cuplu, are nevoie de ajutor de specialitate dupa parerea mea
Eu : sau, de persoana pe care o adora
Eu : un fel de doza zilnica..
Eu : si invatul are si dezvat
Eu : adik iti primesti doza.. iar apoi, ti-o scot din meniu trepat
El: sau sa ajunga cumva sa formeze un cuplu cu persoana iubita, si atunci isi dezvolta repede o personalitate in completarea pertenerei\lui
Eu : da
Eu : un fel de..mulaj...
Eu : se muleaza si vine in completare
El: da
El : asa ca mai bine ramanem rationali in ce priveste dragostea, si daca tot e sa o pierdem pe undeva, mai bine o pierdem in pasiuni, (nu amoroase) in alte chestii
Eu : considera ca iubirea in exces dauneaza.. si mai bine, asa cum spui si tu sa ramanem rationali si sa stim
Eu : cata doza sa ne administram
El : nu sunt de acord nici cu rationalizare totala, mai avem nevoie si de "evadare"
Eu : incat sa nu o terminam mai repede decat credem si sa ramanem si dependenti de ceva ce nu ne mai putem administra
El: uite eu zic ca si dragostea e bine sa o eliberam de ratiune, dar numai dupa ce folosim ratiunea sa ne asiguram ca nu va fi daunator sa dam frau liber dragostei
Eu : nu chiar.. pentru ca, nu ai de unde sa stii cu siguranta ca cel de langa tine isi foloseste ratiunea in acelasi fel ca si tine
Eu : si ca sa fi precaut si sa iti dozezi si relatia
Eu : eu tot la ideea cu dozajul perfect raman
El: ...
Eu : adica totul in viata se face cu masura
El : da, si totusi dragostea e vitala, e greu sa o dozezi.
tot poate fi anticipata de ratiune, adica asa cum ziceam mai devreme, folosim ratiunea pentru as stii cand sa o eliberam
Eu : corect! :)

miercuri, 18 august 2010

Madness la orice pas


Suntem nebuni cu totii. In mintea ta, toti sunt nebuni, chiar si eu care mereu am cautat doar un refugiu, nu un motiv sau un loc de a porni un razboi.Disperatul nu e nebun, asa cum nici indragostitul nu e mereu iubit, dar vezi tu, ambele sunt ca si mariajul..de la sine sau fortat.. si oricat de mult te-ai chinui sa intelegi faptele unui nebun nu vei reusi asta .. si stii de ce? pentru ca il acuzi. Asa cum plafonezi un tanar proaspat logodit.Poti innebuni ca asa e cursul anilor sau o poti face fortat. Dar e mai dureros fortat.E ca atunci cand te-ai chinui sa faci un boboc de floare sa infloreasca si tragi de petale... te uiti apoi la ea.. e inflorita... dar nu e ca cea care a inflorit normal. Si cu nebunia e la fel.. toti ne ducem... toti ne pierdem pe drum si apoi ne vedem atat de aproape..toti vom vedea ce altii mai tineri nu vad...Innebunesti un om din dorinta arzatoare de a "inflori" si el in viata, din obsesiva grija protectoare, din dragostea nebuna, fara margini care plafoneaza si la sfarsit ucide, din foamea teribila de bine.

Raul sta in profunzimea sentimentului, cu timpul transformat in cugetare neinteleasa.

Poti rani prin vorbe, dar o poti face mai usor prin linistea asurzitoare a priviri!

I am not paranoid!

Realitatea pe care nu o stim


Obisnuiesc seara sa mai stau pe geam si sa fumez. Asa am facut aseara. Ma uitam pe cer, la stele si din toate una mi-a captat atentia ...stralucea ciudat parca se si misca...Avea niste lumini asa de stranii... Am ramas captata o priveam cum se misca.. se apropia... se departa, nu putea sa stea intr`un punct. Ma ametea si asta nu era in mintea mea, tare era ciudata. Am urmarit`o timp de 5 minute. Se indeparta usor, dar nu in linie dreapta, disparea, aparea in alt loc-se misca haotic.

Tigara nu mai era punctul meu de atractie... uitasem complet de ea, dar mana imi zacea in continuare dincolo de geam , iar privirea era cimentuita spre acolo, acolo unde era ceva ce se misca bizar, parca nu isi gasea locul sau parca analiza ceva... ciudat faptul ca era atat de aproape si in 2 secunde a disparut.

Am inchis geamul, mintea mea era totusi acolo, pe cer la chestia aia ciudata. Aveam impregnata pe retina acea rotire stranie de lumini colorate...M-am pus in pat si tot ce puteam face era sa ma intreb ce ar fi putut fi...

Un satelit asa de rau defectat sau legendarii extraterestri de care toti ne temem?

Freak in Feelings


Locuiesc vizavi.Te vad in fiecare dimineata gol cu ferestrele larg deschise.Nu ma arat ca asta te-ar face sa zambesti.Te studiez.Numar femeile pe care le pot seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata.Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai invinuit o femeie care tocmai a plecat.Ti-am vazut toate mastile,caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa iti alegi cine vrei sa fii.Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca.Si atunci iti venea mereu in vizita aceiasi femeie.Doar atunci inchideai ferestrele,doar,si trageai perdelele,toate.Si plecau,toate celelalte.Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine...atat de rau de fapt. Nu iubi...Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

marți, 10 august 2010

Time for Smiles

E vara.. adica tot e de 2 luni, dar eu abea acum simt ca e vara!
Am lasat pe nisipul de la mare tot ce era mai rau, toate gandurile alea urate, toate noptile nedormite si zilele in care dormeam cu ochii deschisi. Ma simt fericita, radiez [si nu de la radiatiile solare] , ma simt asa cum nu m-am mai simtit de multa vreme.

duminică, 1 august 2010

Ascult ploaia.



Iar ploua... ascult cum cad picaturile... am liniste in minte...in suflet inca nu. Incerc sa imi revin, sa ma potolesc,,dupa ce aseara am stat de veghe , mi-a fost dor. Atat e dor, incat nu m-am putut abtine.Doamne si ce ploua... cum ploua candva in mine.. acum e liniste, incerc sa aduc soarele...sa se usuce tot...Prefer sa stau cu ochii inchisi de la soare decat cu frunte incretita de la nori ... Sper sa uit... aud doar picaturi de ploaie.. si in minte am imagini pe care nu pot sa le sterg acum,sau.. daca le voi sterge vreodata... De azi... eu si tu... doi straini... Tunetul apare odata cu spuspinul... ma sperie.. la fel ca si gandul ca de azi sunt iar singura... Las capul plecat.. ploaia sa cada si mai fac un pas.