miercuri, 3 noiembrie 2010

Sunteti multi ma!


Pe zi ce trece ma lovesc mai mult de imbecili si de idioate, care nu fac decat sa te critice, sa te analizeze si sa te tina sub lupa... ok... dar pana cand? Pana cand vor ei. Macar de ar face toate astea cu un folos... folosul comunitatii? Hmm:-? ce folos are comunitatea in urma analizelor lor de doi bani total pararele cu realitatea? Mi se intampla des sa fiu catalogata ceea ce nu sunt.. Mi-au trecut pe la ureche vorbe gen.."aa asta e curva clar.." sau.. " e proasta rau ma nene.. nu vezi"..."are niste fitze in cap...pfoaaa"... bine.. parerile voastre .. daca toti aveti ceva de spus legat de persoana mea.. de ce nu o faceti OFICIOAL? Voi aia curajosi... unde sunteti.. sau aveti mai mult tupeu cand stau cu spatele si am castile in urechi.. este? :)) Este frate..Daca ati fi de doua ori mai "curva", mai "proasta" si mai "fitzoasa" decat mine ... ati fi sincer niste oameni minunati! Have some fun! Bye ;)

marți, 5 octombrie 2010

Hai, curaj!!


Da, iar am ajuns confuza, de parca nu era de ajuns. Reusesc mereu sa imi complic viata, parca daca e prea multa liniste nu e bine...Vreau actiune eu, ca doar sunt Alexa, pai cum dracu!!
Si mereu ma cert asa.. ma acuz pentru ce am ajuns, pentru ce am pierdut si pentru putinul castigat...
Aseara...desii eram in starea aia de vegetatie... am primit sa zic un "BUZZ!!!"de la viata...Cineva care statuse atat timp in umbra.. si doar privea gresilele mele neincetate m-a trezit.
Am vorbit multe...intr`un timp atat de scurt totusi. Dar a fost de ajuns.. ne cunoastem de un an,ne stim toate defectele si calitatile, chiar daca nu ne spunem.A reusit sa imi dea sa zic.. "motivul"de a imi reveni, sansa de a ma intoarce. Cum o puteam rata?!! Normal ca am acceptat toate conditiile impuse, chiar daca nu era chiar ce imi doream, dar mai bine asa decat deloc,mai bine pe jumate decat cu un gol in suflet si fizic distrusa.
Nu multumesc, nu cer scuze, sau daca fac , se intampla scurt si cand sunt cu adevarat sensibilizata. Dar a reusit sa ma schimbe, de la modul dramatic, la cel placut...A reusit sa imblanzit fiinta salbatica, egoista si rece... M-a topit! Credeam ca e totul pierdut si stiam ca am luat`o iar razna...dar a fost acolo sa ma traga cand stia ca am sa cad... Si mereu mi-am aparat ce am iubit..il tineam ca intr`o fortareata, stimeam ca cineva vrea sa il atinga, sa ii faca rau,deveneam agitata, irascibila, rea si iar greseam. Nu vedeam lumea fara el, nu puteam sa vad mai departe , vedeam doar ce voi face maine si atat...Greseam, cum am gresit si acum, ma ridica, ma scutura si ma pupa... Stie tot ce port acum in mine, ce am purtat si ce voi purta mai mult ca sigur...

Nu`i nevoie sa ii multumesc... fac asta pe fiecare zi cand ma trezesc......

Ce am facut ?!


M`am relaxat, am lasat timpul sa`mi spele ranile si sa`mi duca gandurile rele departe. Am renuntat sa`mi fac rau, am uitat sa plang, am incetat sa ma uit in jur. Exist eu si cei pe care ii iubesc PUNCT. Am luat cei 17 ani jumate si mi i`am trecut in buletin (doar acolo). Mi`am strans toate amintirile, le`am legat cu o sfoara si le`am pus cu grija de`oparte astfel incat nimic sa nu le pateze sau sa le strice. Am invatat multe in ultimele luni, iar ceea ce consider eu ca a fost cel mai important e ca daca nu sti cand sa te opresti (din orice) ajungi nu tocmai bine. Ma bucur enorm ca am fost in stare sa invat singura! Da,singura! pentru ca ai mei parinti nu au avut "puterea" de a comunica deschis cu mine, asa ca eu chiar puteam deveni ORICE FEL de persoana.
Iar tie, inger, nu pot decat sa`ti multumesc mereu! Stii mai bine decat toti de ce....

Te iubesc pentru ca tu imi ceri!



As vrea… sa invat sa ma indragostesc decat de cel ce e indragostit la randul lui de mine … sa invat sa construiesc sentimente… sa invat sa simt fluturi in stomac… As vrea sa invat sa raspund la fel la fiecare mangaiere, sa invat sa il tin cu la fel de multa pasiune de mana, sa invat sa imi apara acea licarire in privire cand il vad. As vrea sa gasesc manualul care sa ma invete toate astea, sa ma invete ce sa fac sa nu ranesc, nu vreau sa ranesc asa cum eu am fost ranita…
As vrea ca iubirea sa fie rationala, sa o pot controla, sa aleg eu cine o merita… cui o ofer… nu vreau sa spun… “imi pare rau, dar nu simt nimic”, eu nu vreau sa fac asta dar in acelasi timp simt ca nu pot invata sa iubesc la comanda… Nu pot sa inteleg de ce Cupidon sau cine ne-o face sa ne indragostim greseste sagetile, de ce eu plac pe cineva dar sunt placuta de altul… si nu numai mie mi-se intampla asta… Cum sa fac sa nu ranesc un om, cum sa ii spun ca e ok, chiar e ok… dar eu sunt lipsita de orice simtire? Ma simt foarte prost ori de cate ori vorbesc cu el, imi este greu sa fiu radicala, imi este greu sa nu ii raspund la telefon, nu pot rani un om, chiar daca poate asa ar fi mai bine pentru el…
Si totul s-ar rezolva daca eu as invata sa iubesc la comanda… daca as putea sa primesc tot ce imi este oferit, iar eu la randul meu sa pot oferi ceva…

Esti Un Strain...…

…m-am uitat in ochii tai si nu am simtit nimic… Nu mi-a pasat de consecintele vorbelor mele… Am vazut tristete… Nu m-a atins… ai mimat un zambet, nu m-a durut ca-i fals. M-ai atins… nu mi-a placut, parca aveai mana de beton, grea si deloc moale… Mi-ai spus ca sunt frumoasa… nu m-am simtit frumoasa in ochii tai. Ti-am spus ca imi pare rau… te-am mintit, de fapt nu ma intereseaza.Ti-am spus ca te vei descurca… am spus-o din politete, nu cred ca iti va fi usor..Am vrut sa te ating, nu am putut… Ceva m-a retinut. M-am uitat dupa ceea ce vazusem eu, candva…ca m-am inselat, nu erai tu .Era doar imaginea pe care eu am vrut sa ti-o creez… Imagine pe care de cele mai multe ori nu te-ai pliat… De fiecare data iti gaseam scuze… Acum nu am mai cautat scuze… M-am trezit, nu exista in tine ceea ce eu cautam… si stii ce nu am simtit dezamagire, ci doar nepasare. Peste tot s-a asezat o patura de indiferenta, exista un trecut… Unul care nu este nici pe departe asa cum vedeam eu atunci. Prezentul este un trecut care nu merita sa-i port doliu…

Ma doare creierul...


Azi, ziua in care in sfarsit nu se fac ore, in care stiu ca as putea sa dor cat vreau...dar cum nu mereu e asa cum iti propui, la 10 am fost trezita de mama, care, la o ora atat de matinala pentru mine, trebuia sa citeasca niste e-mailuri.Stresant! Niciodata nu face liniste...Vreau sa dorm, vreau doar sa dorm atat ma nene... Intr`un final am adormit iar, am visat nu mai stiu ce. La 13 si un sfert cred...m-am trezit si eu..Nu eram in apele mele...ceva nu era ok...Ma durea capul, si totus eram linistita, calma... orice zgomot mic imi tortura linistea, imi asurzea timpanul...

luni, 4 octombrie 2010

Am incercat, serios...

Era asa de frig.. chiar vroiam sa plec.. sa ma duc departe.. sa uit, vroiam sa uit, chiar vroiam sa las totul in spate, ma saturasem sa ma tot ascund si sa fiu o prefacuta, sa spun ca nu am nimic, ca merg pe roze , mintindu`i crunt pe ceilalti .. macar de reuseam sa ma mint si pe mine... Sa zic DA!! Nu am nimic SUNT OK! Nu se putea, stiam bine ce zace in mine, cata ura, cat dispret..Si sincer nu staim pentru cine..

Si intr`o zi m-am decis sa plec..Mi-am aruncat o bluza , o pereche de blugi, geaca, telefonul, pachetu` de tigari, bricheta.. si a
m coborat sa ma incalt..M-am aplecat..simteam cum inca piciorul ma doare si ma tine..In cele din urma m-am incaltat, am tras usa dupa mine, am mai mers 10 metri, am deschis poarta,am iesit, si am inchis`o..Ma simteam pe jumatate libera, lasasem ceva din ce ma durea in camera aia roz..Mi-am aruncat o privire spre casa...am oftat.. apoi un zambet ironic mi-a acaparat fata.Imi venea in minte aceeasi melodie...Sierra Leone....

Vantul parca ma izbea.. incercam sa ma zgribulesc, sa ma strang, incat sa nu mai simt frigul.Parul imi era rasfirat...-ma durea,aveam nevoie de un medicament, de un anestezic ceva, o speranta, un telefon, un mesaj..-iar realizam ca sunt singura si ca m-am certat cu lumea si mai ales cu
mine. Nu ma mai ascultam, m-as fi pedepsit, torturat, blestemat chiar, gresisem....Am inceput sa alerg.. simteam explozia de lacrimi ce ma ameninta..M-am oprit din alergat.. stiam ca nu pot alerga si plange in acelasi timp...am lasat lacrimile sa cada..Am plans, cum mai plansesem, stiam sentimentul,ce rost avea....?!! Ma linistisem..

Am intrat in magazin si am cerut un 0,5g... Eram constienta ca nu e bine, nu e bineeee.. Si ma certam in gand..."Alexandra, cum poti face una ca asta, nu esti tu, nu face ceea ce stii ca nu poti opri apoi!!! Opreste`te arunca prafu` ala, arunca`l si spala`te pe maini!!!" Dar nu, nu ma ascultam si pentru asta ma condamn...
Am distrus cam tot ce se putea atunci-in cateva m
inute lumea era EXACT cum imi doream, eram cel mai fericit om, visam ca am tot ce vreau, ca sunt iubita si ca iubesc.Dar nu stiu cum, incet am inceput sa vad adevarata lume si mi se parea un calvar...ceva de neindurat...greu de descris...si imi vroiam Lumea Roz inapoi...Nu puteam sa merg...nu mai vedeam bine, durerea pe care o simtisem inainte, acum parca se amplificase...
Am ajuns acasa, nu stiu cum...eram la MINE acasa.. la casa mea, in apartamentul meu gol..nu stiu daca am luat liftul 9 etaje sau le-am urcat... Stiu doar ca m-am pus in pat.. am plans.. era singurul mod de a ma descarca-Am adormit.. si la 8 jumate` mi-a sunat ceasul...



-Era o alta zi de liceu.!

Am aflat...


Am aflat in cele din urma care a fost povestea cu pirciorul meu.. nu aveam mare lucru...eram Lombosciatica dreapta...e destul de complicat de explicat.. important e ca... mi-a trecut, sau asa imi place sa spun. Dupa 10 zile de tratament...calmante, antiinflamatori si alte pastile, durerea m-a lasat si acum pot iar sa ma misc normal. In tot impul asta mi-am avut prietenii aproape, familia, mai putin pe mama,dar nu vreau sa discut despre asta.... E destul de dureros, cand, stii ca ai ajutat..si atunci cand ai si tu la randul tau nevoie de ajutor, moral... nimic mai mult, esti lasat balta, ba mai mult, esti si jignit, si acuzat... Toata povestea asta si timpul asta in care am fost practic singura, mi-a dat de gandit, am vazut cu adevarat cine mi-a fost prieten si cine nu, cui ii pasa si cui nu, ca pe viitor sa nu mai fiu asa de buna cu toti /toate.

luni, 20 septembrie 2010

S.N.C

Am plecat de la scoala , imi era frig..piciorul inca ma durea.. ma incurca... si un sentiment ciudat pusese stapanire pe mine.. imi era teama de ceva anume.M-am inchis la geaca si mi-am tras geanta mai bine pe umar..frigul imi parea crunt.. mintea era intoxicata de un strat gros de intrebari si framantari... la care nu voi gasi raspuns...melodia din casti ma linistea.. si ma lasa sa cad in agonie. Vantul batea si se juca cu parul meu.. mi-am strans esarfa mai bine in jurul gatului... Era liniste ..doar melodia mea... in minte... si imi suna telefonul.. Tata..raspund.. si cu un glas stins imi spune.. ca nu vrea sa ma retina si ca imi da o veste .. dar sa nu ma intristeze... Din analizele mele reiese faptul ca am capul femural drept distrus in proportie de 6-8%---va trebui sa ma operez.. Am inchis apoi scurt.. simteam ca ma sufoc.. Incepeam sa ma vad straina de lumea din jur... ma opream.. priveam in spate -nimeni. Mergeam incet.. lumea ma privea... de parca as fi fost singura ciudata... Ma simteam singura..as fi vrut sa merg undeva, sa o iau spre drumul cunoscut.. sa ma duc la bloc... Dar stiam ca nu gasesc pe nimeni acolo..si m-am gandit sa ma duc intr`un parc... undeva unde sa stau sa meditez fara sa fac altceva iar lumea sa nu ma priveasca ciudat.. Sa uit ca sunt constransa.. si ca totul se intoarce impotriva mea. Aveam nevoie de prieteni... Am traversat linistita.. apoi m-am oprit sa scormonesc prin geanta pachetul de tigari.. mi-am aprins una si am stat apoi in loc.. privind la cat de agitata e lumea...si nu realizam ca eu sunt singura aflata in morate clinica de acolo.... Aveam in minte cele mai frumoase momente... auzeam pasi pe trepete.. si un suras scurt.. toate imi inundau lumea..piciorul ma durea mai rau... Voiam sa am aproape un umar de prieten pe care pot sta...In jur numai gri si agitatie.. era innorat si in geamurile de la balcoane se vedea reflectia soarelui... Am plecat capul si am pus piciorul pe trecere... Un claxon m-a trezit din vis..era rosu!... Am tras piciorul in spate si am asteptat... Iar cadeam in agonia aia, de care devenisem parca dependenta...acelasi suras.. si aceleasi vorbe se plimbau acum prin minte.. Imi doream sa fac ceva, sa ma exteriorizez...Imi suna iar telefonul... un prieten:

-Alexa ce faci?
-Bine,pe afara.. nici eu nu stiu ce fac!
-Cum adica? Ce ai ? Unde esti?! Vin sa te iau!
-Nu, nu...mersi...ma mai plimb putin..
-Zi`mi unde esti, nu imi place sa te aud asa..Ai plans?
-Nu, ti-am zis, sunt bine, am o stare ciudata,doar atat.
-Hai sa stau cu tine..mai radem, iti mai trece si piciorul..Da` chiar te mai doare?
-Aa, nu, sunt bine ! [desi, eram constienta ca il mint]
-Vin spre tine unde esti?
-Of, sunt la Diham.
-Bine, stai undeva si te sun cand ajung.
-Ok!

Si am stat linistita cu aceeasi muzica asurzitoare in casti.. capu` plecat..ca o vinovata... eram de altfel vinovata pentru tot ce mi se intampla... Numai eu cu ideile mele.. hai sa pun suflet in tot ce fac, poate acum va fi bine.. va fi pe dracu`.. Imi aprind tigara.. si mi-o fumeaza vantu` nu ma mai interesa... as fi vrut sa fiu orice altceva in momentul ala, dar nu om, sa nu am suflet ar fi fost perfect..sa nu simt ca ma doare.. sa nu simt tacerea asta asurzitoare...si nici frigul asta infernal...
Imi suna telefonul...Era el... i-am vazut masina, am traversat .. am aruncat un zambet fals... Zambea si el...vedeam asta prin geamuri.. Am aruncat tigara..,am deschis usa.. si m-a prins de mana.
-Alexa, o sa treaca!
-Imi e frica, crede`ma ca nu mai suport..vreau sa se termine, vreau sa fiu copil.. sa cad, sa ma julesc in genunchi si sa ma ridic...razand..
- Buburuzo, o sa fie bine ai sa vezi...ne ai pe noi toti...Ceata lu` Pitigoi...mai stii?
-:) Da, cum sa uit...
Barba imi tremura...i-am zis..
-Ia ma in brate...!
M-a luat si atunci mi-am lasat lacrima sa cada pe umarul lui... in gand ii multumeam ca a venit si ca nu m-a lasat singura, de nebuna pe strada... Dupa un minut m-am ridicat..am dat cu mana la ochi.. am zambit... si i-am zis...
-Hai de aici, nu mai suport...Sunt prea multe..
-Bine.

vineri, 20 august 2010

Echilibru relativ?


Vorbeam cu un bun prieten despre rationament , despre echilibru armonios in dragoste....


El : intradevar dragostea e ceva care sfideaza logica si e una din putinele lucruri care nu are decat foarte putine si ascunse solutii
Eu : sigur nu ai un rezultat pe care il astepti
Eu : sau il doresti
El : dupa parerea mea dragostea e bine sa fie pe cat posibil sub controlul ratiunii
Eu : mai exact
Eu : sa intervina si personalitatea si orgoliul
Eu : nu doar sentimentul
El : ca altfel, te poate da peste cap irecuperabil
Eu : si atat
El : ratiunea, nu orgloiul, iar dragostea fara personalitate nu exista, decat daca e neimplinita, si astfel necontrolata de ratiune si neimplinita devine obsesie
El : un cuplu este intotdeauna format din doua personalitati care se completeaza
El : asa ar fi bine, ideal
Eu : da, asta asa e
El : un individ care nu mai are personalitate din cauza ca e coplesit de sentiment lucru care se intampla doar daca nu formeaza cuplu, are nevoie de ajutor de specialitate dupa parerea mea
Eu : sau, de persoana pe care o adora
Eu : un fel de doza zilnica..
Eu : si invatul are si dezvat
Eu : adik iti primesti doza.. iar apoi, ti-o scot din meniu trepat
El: sau sa ajunga cumva sa formeze un cuplu cu persoana iubita, si atunci isi dezvolta repede o personalitate in completarea pertenerei\lui
Eu : da
Eu : un fel de..mulaj...
Eu : se muleaza si vine in completare
El: da
El : asa ca mai bine ramanem rationali in ce priveste dragostea, si daca tot e sa o pierdem pe undeva, mai bine o pierdem in pasiuni, (nu amoroase) in alte chestii
Eu : considera ca iubirea in exces dauneaza.. si mai bine, asa cum spui si tu sa ramanem rationali si sa stim
Eu : cata doza sa ne administram
El : nu sunt de acord nici cu rationalizare totala, mai avem nevoie si de "evadare"
Eu : incat sa nu o terminam mai repede decat credem si sa ramanem si dependenti de ceva ce nu ne mai putem administra
El: uite eu zic ca si dragostea e bine sa o eliberam de ratiune, dar numai dupa ce folosim ratiunea sa ne asiguram ca nu va fi daunator sa dam frau liber dragostei
Eu : nu chiar.. pentru ca, nu ai de unde sa stii cu siguranta ca cel de langa tine isi foloseste ratiunea in acelasi fel ca si tine
Eu : si ca sa fi precaut si sa iti dozezi si relatia
Eu : eu tot la ideea cu dozajul perfect raman
El: ...
Eu : adica totul in viata se face cu masura
El : da, si totusi dragostea e vitala, e greu sa o dozezi.
tot poate fi anticipata de ratiune, adica asa cum ziceam mai devreme, folosim ratiunea pentru as stii cand sa o eliberam
Eu : corect! :)

miercuri, 18 august 2010

Madness la orice pas


Suntem nebuni cu totii. In mintea ta, toti sunt nebuni, chiar si eu care mereu am cautat doar un refugiu, nu un motiv sau un loc de a porni un razboi.Disperatul nu e nebun, asa cum nici indragostitul nu e mereu iubit, dar vezi tu, ambele sunt ca si mariajul..de la sine sau fortat.. si oricat de mult te-ai chinui sa intelegi faptele unui nebun nu vei reusi asta .. si stii de ce? pentru ca il acuzi. Asa cum plafonezi un tanar proaspat logodit.Poti innebuni ca asa e cursul anilor sau o poti face fortat. Dar e mai dureros fortat.E ca atunci cand te-ai chinui sa faci un boboc de floare sa infloreasca si tragi de petale... te uiti apoi la ea.. e inflorita... dar nu e ca cea care a inflorit normal. Si cu nebunia e la fel.. toti ne ducem... toti ne pierdem pe drum si apoi ne vedem atat de aproape..toti vom vedea ce altii mai tineri nu vad...Innebunesti un om din dorinta arzatoare de a "inflori" si el in viata, din obsesiva grija protectoare, din dragostea nebuna, fara margini care plafoneaza si la sfarsit ucide, din foamea teribila de bine.

Raul sta in profunzimea sentimentului, cu timpul transformat in cugetare neinteleasa.

Poti rani prin vorbe, dar o poti face mai usor prin linistea asurzitoare a priviri!

I am not paranoid!

Realitatea pe care nu o stim


Obisnuiesc seara sa mai stau pe geam si sa fumez. Asa am facut aseara. Ma uitam pe cer, la stele si din toate una mi-a captat atentia ...stralucea ciudat parca se si misca...Avea niste lumini asa de stranii... Am ramas captata o priveam cum se misca.. se apropia... se departa, nu putea sa stea intr`un punct. Ma ametea si asta nu era in mintea mea, tare era ciudata. Am urmarit`o timp de 5 minute. Se indeparta usor, dar nu in linie dreapta, disparea, aparea in alt loc-se misca haotic.

Tigara nu mai era punctul meu de atractie... uitasem complet de ea, dar mana imi zacea in continuare dincolo de geam , iar privirea era cimentuita spre acolo, acolo unde era ceva ce se misca bizar, parca nu isi gasea locul sau parca analiza ceva... ciudat faptul ca era atat de aproape si in 2 secunde a disparut.

Am inchis geamul, mintea mea era totusi acolo, pe cer la chestia aia ciudata. Aveam impregnata pe retina acea rotire stranie de lumini colorate...M-am pus in pat si tot ce puteam face era sa ma intreb ce ar fi putut fi...

Un satelit asa de rau defectat sau legendarii extraterestri de care toti ne temem?

Freak in Feelings


Locuiesc vizavi.Te vad in fiecare dimineata gol cu ferestrele larg deschise.Nu ma arat ca asta te-ar face sa zambesti.Te studiez.Numar femeile pe care le pot seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata.Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai invinuit o femeie care tocmai a plecat.Ti-am vazut toate mastile,caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa iti alegi cine vrei sa fii.Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca.Si atunci iti venea mereu in vizita aceiasi femeie.Doar atunci inchideai ferestrele,doar,si trageai perdelele,toate.Si plecau,toate celelalte.Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine...atat de rau de fapt. Nu iubi...Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

marți, 10 august 2010

Time for Smiles

E vara.. adica tot e de 2 luni, dar eu abea acum simt ca e vara!
Am lasat pe nisipul de la mare tot ce era mai rau, toate gandurile alea urate, toate noptile nedormite si zilele in care dormeam cu ochii deschisi. Ma simt fericita, radiez [si nu de la radiatiile solare] , ma simt asa cum nu m-am mai simtit de multa vreme.

duminică, 1 august 2010

Ascult ploaia.



Iar ploua... ascult cum cad picaturile... am liniste in minte...in suflet inca nu. Incerc sa imi revin, sa ma potolesc,,dupa ce aseara am stat de veghe , mi-a fost dor. Atat e dor, incat nu m-am putut abtine.Doamne si ce ploua... cum ploua candva in mine.. acum e liniste, incerc sa aduc soarele...sa se usuce tot...Prefer sa stau cu ochii inchisi de la soare decat cu frunte incretita de la nori ... Sper sa uit... aud doar picaturi de ploaie.. si in minte am imagini pe care nu pot sa le sterg acum,sau.. daca le voi sterge vreodata... De azi... eu si tu... doi straini... Tunetul apare odata cu spuspinul... ma sperie.. la fel ca si gandul ca de azi sunt iar singura... Las capul plecat.. ploaia sa cada si mai fac un pas.

marți, 27 iulie 2010

Lumea e plina de ele


Vorbeam intr`o seara cu un prieten despre fetele acelea care se duc mereu la solar si ies de acolo de zici ca sunt carbonizate; acele fete care in pozele cocalare stau cu botul tuguiat , se sa vada cat mai bine ruju` roz imbibat in botox. Bine nu ma apuc sa le critic eu, sa ce critica destul intre ele, sincer imi e rusine sa spun ca sunt fata, atunci cand ma uit in jur si avad astfel de specimene; ma mir cu de au rezistat pana la varsta asta. Incerc sa le gasesc o scuza...[frate, poate o fi o boala:-??]. Nu sunt o anti-feminina, dar tot ce vad in jur sunt numai mizerii.De obicei fetele "pitzi" umbla in grup.Grupu de n`ecate. "Aratati perfect, din spate!"
Cu unghii cat mai lungi si cu glas pitigaiat "Da fataaaa!" raspund la telefonul roz[daca ar si strasuri D&G e perfect ]. Imi pare sincer rau ca vorbesc cu cinism despre ele[deaia nu mai pot]; Sper ca acesti "curent" de curci baltate sa dispara cat mai repede;e grav cand toate se cred Barbie [dulce si fina , e papusa din vitrina] de parca toata Lumea s-ar invarti in jurlul lor.Se dau atat de greu de abordat si sunt mai usor de luat decat ai cumpara o doza de Cola.Asta nu ar fi nimc,[trebuie totusi sa le aprecieze cineva, daca nu se apreciaza ele, atunci cine?:)) ]

vineri, 23 iulie 2010

Teste,dezamagiri si timp pierdut...


Mereu , nu stiu cum se face, dar prinzi incredere in anumite persoane si esti convins ca nu ar putea sa iti faca rau[si realizei ca da, dupa ce stai ca prostu si te gandesti cum frate?]Te gandesti totusi, n-are rost sa te arunci in cap sa iei o decizie asa, dupa ce pare[tre sa analizezi,pai cum]si incepi si meditezi...Si iti infloresc in minte numai teste, numai chestii...[minti bolnave]si asa incepi sa aplici ziua ce ai gandit noaptea.Supui acele persoane la tot felul de teste... in asa fel incat sa nu isi dea seama...Realizezi cu stupoare ca o dau in bara, pe bune ti se par niste tampiti,[adica cum? nu isi dau seama de ce faca?]in sinea ta gandesti ca nu e cum pare[incerci sa le gasesti o scuza- penibil]Dar in viata nu e asa cum ne dorim.

Dupa atata timp pierdut,nervi intinsi la maxim realizezi ca tu esti ala tampit, ca fara testele alea idioate,[la care te-ai gandit ceva vreme]rezulta tot acelasi lucru, Asa ca, sfat de viitor, cand ceva scartie inseamna ca nu mai merge [pa pa pa pa :) ]

Un strop de timp...


Si e deja jumatatea verii si nu iti vine sa crezi, cum mai ieri iti bateau fulgii de zapada in fata, iar apoi cand te trezeai cu petale de flori in par. Iti dai seama ca vine toamna? Ai mai imbatranit cu un an.. si te intrebi.. ce ai facut in anu asta?Lucrul pe care l-am facut cu siguranta toti... am numarat niste zile/luni/ani alaturi de cineva ... si am calculat timpul.. pana la ziua noastra.

marți, 20 iulie 2010

When I hold you in my arms ;]


Am observat ca de multe ori, daca aflam ca cineva ne iubeste, undeva in mintea noastra sclipeste ideea" Lasa ma ca ma iubeste , ce drac`, tot la mine ramane, doar ma iubeste, ma joc si eu putin".Ce nu stii, este faptul ca persoana care spune ca te iubeste, pai chiar te iubeste, iar tot ce va urma tu sa faci, ca un animal-bou-prost [cum zice un prieten] va avea efecte pe care apoi nu le vei intelege, si iar ii vei spune ca e nebuna/tacanita/ imatura /prea copilaroasa[ sau toata la gramada].Dar care e ala imatur si copilaros? Preferi sa dai vina pe altcineva, pentru greselile tale, cand tu, desi stii ca te iubeste, si iti da dragostea sa ai grija de ea... ce faci? te porti de parca ar fi mingea de fotbal-cand o ai dai cu picioru` si cand nu o ai alergi dupa ea.
Preferi sa spui acelasi lucru in continuu[si asta faceti toti] ca fetele sunt dificile...noi ca noi... dar voi... pe langa faptul ca sunteti insensibili, mai sunteti si magari [fara urechi ], pentru ca nu apreciati nimic din ce poate oferi o fata, o fata [nu o curva, asa cum toti vreti... ca va uitati la ea si spuneti "mama ce buna e!!! as lua`o o data!] O fata nu se gandeste la asta... se gandeste ... daca unu` ca voi [animalutzu`] poate iubi...
Si cand ea te accepta si vede in tine ce nu ar putea sa vada in altcineva si iti spune ca vrea sa o iei in brate.. tu ce ii spui..? N`am timp... Cand vrea sa discutati despre ceva ce o apasa, cand vrea sa fie ascultata... ce faci ?[logic ce faceti toti..8-|] Nu o lasi sa inceapa ca deja stii ce vrea sa spuna...[urat din partea ta.. nu stii ca daca un om vorbeste nu trebuie sa il intrerupi?]
Apoi, dupa o vreme[cand ti se scoala tie] vrei sa fie ca noua... dragalasa si iubitoare ca in vremurile bune..Cam ce crezi ca ar putea fi ea? Masinuta preferata? Dupa ce o busesti vrei sa fie la fel? Chiar daca o repari, tot botita e.
Pentru voi e cel mai bine e atunci cand nu va spune nimeni ce simte[sa va agitati ] sa doriti sa stiti ce mai simte... chiar daca poate de multe ori e greu...e mai bine sa nu fiti sarutati cand ne priviti.. meritati sa vi se intoarca fata [asa cum intoarceti si voi spatele.. si atunci cand il intoarceti meritati un shut ] sa fie valabila conceptia..."un shut in fund, un pas inainte", poate asa.. cand sunteti refuzati intelegeti [sau nu] ce simte o fata cand e lasata singura!!

Bagati la cap... Femeia e ca o vioara... daca o canta un taran scartie, daca o atinge un virtos, scoate muzica!

Multe intamplari ...incat..


Nu am mai scris de mult... nu pentru ca nu am avut ce... eheee intamplari am avut ...doar ca nu am avut chef.. si nici rabdare... o sa incep sa scriu si sa pun totul asa.. cap la cap.


Mintea mi-o ia de multe ori razna... nu stiou ce sa mai cred.. sunt din ce in ce mai confuza..:|


Sper sa treaca!!!

vineri, 18 iunie 2010

Prima tigara


N`am chef , dom`le ! Chiar n`am ! Presimt ca azi va fi o zi pierduta pe nimicuri banale, aberatii cotidiene care imi vor ocupa cele 12 ore ramase pana maine. Tomorrow is another day – yeah, right.

N`are importanta ca tipa din imagine a pozat nud. Chiar NU are. Ce daca? E corpul ei, face ce vrea cu el. Goala ma simt si eu acum. Nu am ce ascunde , chiar daca toti ma analizeaza. Oi fi eu vreun cobai si nu stiam. Mdeah . . . Nici asta n`are importanta. Uneori imi place sa ma stiu privita [ nu te holba la mine ca`ti invinetesc ochiu`] pentru ca in acele momente am o satisfactie de tip machiavelica stiind ca ” individul” isi pierde pretiosul sau timp cu mine. Il pierde, alegerea lui, satisfactia mea. Oricum, la final,astept notitele sale, sa`mi impartaseasca si mie concluziile la care a ajuns dupa ce m`a pus “sub microscop” .


Tipa din poza are o atitudine ” Talk to the hand “. Se stie impune – asta e un lucru clar. Are o atitudine aroganta si ne crede , pe noi, nedemni de a o privi in ochi. La fel , ma uit si eu la voi si nu vad nimic special, nimic care sa`mi retina privirea pret de cateva minute asupra voastra…

Stau pe balcon, razele soarelui se joaca pe fata mea. Undeva, nu foarte departe, aud un scancet de copil [ iar urla fratimiu]. Nu`mi pasa de nimic. E problema LOR, eu le am pe ale mele , asa ca nu`mi mai complic existenta.
Eu nu fumez, la noi in familie nu se fumeaza si, cu toate astea, papilele mele gustative tanjesc dupa o tigara “buna” [ pe dracu`, nu exista asa ceva. . . stiti voi poezia].

Mi`aduc aminte de prima tigara fumata…

Eram in clasa a 7 a. Se implementase o noua regula in politica scolii pe care, noi, elevii, trebuia s`o executam : stateam , pe rand, de serviciu la intrare`n scoala. Ce trebuia sa facem ? NU prea multe: sa pierdem 7 ore pe un scaun/ fotoliu, in fara unei mese pe care se afla un pix[ nu m`am putut abtine si l`am furat si asta] + un caiet in care notam cine, ce unde, pe cine si de ce cauta. Era o mare porcarie, dar mie imi placea pentru ca nu eram nevoita sa asist la ore.


Dupa ce toti plozii enervanti s`au dus acasa, ce ne`a traznit noua, mie si Elizah ? Oare ce ? A luat nastere, dracu` stie de unde, pasiunea mea pentru tutun. Pana atunci nu mai fumasem niciodata o tigara intreaga. Recunosc ca mai trasesem cateva fumuri, dar nimic mai mult. Pana sa`mi bag eu mintile`n cap, m`am trezit cu tigara`n gura si cu gume Orbit in buzunar [ ne lua mama dracu` daca ne simtea/prindea careva ca fumaseram in incinta scolii].


Ma simteam o infractoare si imi placea tare mult. Frica de a fi surprinsa de femeile iscoditoare si rautacioase de serviciu nu`mi dadea pace. Elizah era agitata si ea. Incepuse sa ploua. O usa s`a auzit , undeva, trantita de perete. M`am speriat, Elizah nu mai stiu ce a zis [in orice caz, nu era de bine ] si m`am speriat , scapand tigara peste geam [ nu m`am impacientat, doar mai aveam alte 2 de rezerva]

As mai zice eu mai multe privitoare cu ziua aceea si cele care au mai urmat dar, trag aer in piept. . . ma indepartez incet

Regatul meu pentru o tigara BUNA si, cum nu exista asa ceva, regatul ramane tot la mine . [ yeah, I`m a lil` selfish devil]

Simple sentimente provocate


Te simti constrans, apasat, cuprins de teama-- esti marginalizat si neinteles.In jur ai intuneric si umbre, fara cale de scapare, esti prins intr`un joc cu false reguli.. esti ca pe marginea unei prapastii iar din spate bate un vant puternic! Te intrebi atunci de ce toti sunt in esenta lor la fel..?de ce aleg sa minta doar pentru ca nu mai esti ca ei?

Te inchizi in tine, respiri incet, intrerupt, nu mai suporti, caci te apasa.In minte iti navalesc ganduri...ce sa faci-sa fugi!-n`ai unde! sa ii lovesti!-esti de unul singur! si fiecare bataie a inimii te impinge mai mult spre dorinta arzatoare de a pune capat vorbelor si de a descompune fiecare nepriceput care se uita mai intai la tine pentru a te mai vorbi cateva saptamani , si apoi la el, care e subred din toate cele. Dar gandul ca toate astea nu se vor termina curand te inspaimanta, te fac sa strangi din dinti, sa iti rozi buzele, vrand sa spui ceva, dar cui? Tremuri, te opresti si te straduiesti sa nu clipesti, sa nu iti lasi durerea sa se lichefieze, si atunci vor vedea ca te doare.Te asezi, iti aprinzi o tigara si privesti in gol...nu vezi pe nimeni desi e aglomerat. Incepi sa speri ca odata cu trecerea anilor, timpul va face ordine printre oameni, iar cei ca ei se vor duce inainte de vreme acolo unde toti plecam si nu ne mai intoarcem ; sa speri ca subiectele lor se vor diminua,iar tu vei cresete si vei putea razbi.

Desi vezi totul asa de departe, si tot ei iti pun piedici, te gandesti ca va veni o vreme...vremea ta, vreme in care vei face ce vrei, ca si o domnie.Te ridici...privesti in jur.. e la fel de aglomerat, dar parca e altfel...mai tragi un fum, arunci tigara , apoi o calci, mergi mai departe!

miercuri, 2 iunie 2010

Singurul chin-Minciuna.


Am fost învăţată să nu mint, să sper, să cred că totul va fi bine, dar într-o zi… m-am prăbuşit. Eram confuză, era frig, în jurul meu vedeam doar ceaţa, tremuram şi uşor o lacrimă s-a smuls, fără voia mea a căzut pe obraz şi s-a pierdut usor pe bărbia care tremura încercând să ascundă nesiguranţa.

Am descoperit că de fapt eram în duel cu mine, cu mintea şi gândurile mele. Curând tot mai mulţi fiori aveau să îmi cuprindă trupul blajin, nevinovat, obligat să facă un pas hotărâtor, înainte sau înapoi. Mă aflam defapt pe marginea unei prăpăstii… Puteam să mă condamn singură, sărind în abis, zdrobindu-mi toate visele, dorinţele, plăcerile. Puteam să mă arunc în ghearele adevărului, să mă sfâşie, suportând consecinţele sau puteam să mint, să fiu aplaudată, cineva să îmi întindă o mână să mă ridic, să mă îndemne să nu privesc în gol, ba chiar să îmi laude “confesiunea”.Am ales calea uşoară. Am minţit.

Nu după mult timp am fost supusă din nou testului, să aleg calea dreaptă, dar lunga şi dureroasă sau să trişez şi să scurtez drumul? Din nou ispita a fost mare. Am minţit. Şi mi-a plăcut. Deja trecusem la alt nivel. Nu doar că nimic nu mă mai facea să regret, dar făceam planuri cum să îmi îmbunătăţesc tactica, nimeni să nu afle, toţi să continue a-mi fi prieteni.

Aşa că am învăţat să mint, să înşel, să ascund. Nu mai eram eu. Răul îmi guverna trupul şi mintea. Copilul naiv era de fapt un mic demon, parşiv şi rece, cu chip dulce, înduioşător, privire caldă, parcă îţi era imposibil să crezi că o fiinţă atât de pură poate minţi, dar totul era o mască...băteam puternic cu pumnii în tâmple. Capul îmi zvâcnea. Ochii roşii se împăienjeneau. Plângeam şi imploram ca totul să fi fost un vis urât. Să bat din palme şi să mă trezesc. Dar nu era asa. S-a aflat.

Toţi mă priveau ciudat. Se simţea atâta repulsie în jur, privirea lor era plină de ură şi regretăm, dar degeaba, nimeni nu vroia să mă mai asculte şi să înţeleagă de ce am făcut asta. Faţă de mine cu toţii aveau un sentiment de repulsie. Plângeam, ceream îndurare, milă chiar, aş fi dat orice. Orice, înțelegi? Ca să fie totul ca înainte… Mă izolasem. Eram eu şi cu mine. Îmi reproşam, mă acuzam ,vroiam doar să treacă timpul şi lumea să uite, pentru că se spune că o data cu trecerea timpului toate dispar, dar nu a fost aşa. Era prea grav. Nimeni nu m-a putut ierta. Şi am rămas singură. Tot timpul singură. M-am obişnuit cu ideea şi mi-am spus: “Ce mai ai de pierdut? Joacă şi ultima carte ” şi am luat-o iar pe calea greşită şi am minţit.

Acum sunt mare… sau cel putin aşa îmi place să mă consider, pentru că mereu voi rămâne un copil. Şi mint. E ca un viciu. Parcă e singura cale să mă eliberez de probleme. Am avut mult de pierdut. M-am blestemat, torturat dar tot am minţit. E uşor să minţi, şi uneori e chiar necesar, dar se ştie că orice e prea mult strică. Eu continui să mă lupt cu mine, să încerc să mă schimb, sunt într-o stare malignă.Mai am o singură speranţă, dragostea. Ea este mai puternică decât orice. Este singura care poate învinge şi singura care mă poate ajuta să mă eliberez de această povară pe care o port pe umeri încă din copilărie, minciuna.

Vrei să ajuti şi nu ai cum...


In viata a aparut o persoana care a reusit sa ma schimbe , asa cum nu credeam nici eu. De multe ori mi se spunea..."schimba`te, fi altfel, esti fata!" Nu portam ideea de a ma schimba, era doar un gand efemer pentru mine, dar pentru altii statornic! Cum poti oare sa schimbi o persoana aproape radical, intr`un timp atat de scurt?! ...
Dupa ce ti-a fost aproape, asa cum a stiut, te-a "domesticit", iar acum sa il vezi asa cum nu iti doreai niciodata sa il vezi...sa iti amintesti ca in urma cu 2 saptamani ii puneai intrebarea "Daca as pati ceva, ai ramane langa mine?" Sa iti doresti sa ajuti si nu ai cum. Sa ajungi precum un catelus, care isi vede stapanul la greu, si nu are cum sa il sprijine, decat moral si nici asa,pentru ca este o necuvantatoare si de multe ori cuvintele nu pot atenua durerile mari...de aceea isi intelege stapanul..si se uita la el cu ochii tristi ...cu botul pe labe, atent la fiecare miscare...Il mangaie si ii spune "o sa fie bine!" , da bucuros din coda, apoi se pui la locul sau...iar cu botul pe labe, langa el, privaindu`l ....

miercuri, 26 mai 2010

I want to say...something ...


De multe ori ne dorim ca persoana de langa noi sa poata intra in minte noastra, sa fim pentru o clipa cea mai interesanta carte!
La inceput era baiatul acela pe care il doareai, dar cu teama. Infatuat, glumet, posesiv, dificil, cu privire dura, patrunzatoare.
Usor, usor au inceput sa vorbeasca...ea cu teama , el cu gandurile lui..nu stia ce avea el in minte, abea tarziu a aflat.
Vorbeau mult, era langa ea...o surprindea..cum de e il interesat..din moment ce ea nu se purta prea frumos cu el. O strangea in brate, Se simtea altfel...nu erau impreuna, dar ajunsese sa isi doresca asta! Incepea sa tina la el..si stia ca nu e bine,nu va fi bine pentru ea. Apoi a vazut ca il interesa cand ajunge acasa..cum e, ce face, cum se simte... Tot ii era teama..Primul sarut i l-a furat..a fost de ajuns o clipa in care sa se piarda...A sarutat`o,a trait clipa, dar apoi era speriata, daca a vazut cineva din liceu..ii venea sa fuga, sa se ascunda. Apoi, ajunsese sa il doresca si pe al doilea. Mereu o protejeaza, avea grija de ea mai mult ca mama ei.

Acum dupa 6 luni in care l-a avut aproape, luni in care toti ii spuneau "E extraordinar!" Luni in care incerca sa deslusesca profunzimea sentimentelor ei,intr`o seara a realizat. Era pe punctul in care credea ca paginile unde scrisese despre ei s-au terminat. In ea se dadea o lupa crunta... auzea in urechea dreapta "Hai, nu mai plange, gata treci peste!" si in cealalta : "Acum ce faci? Nu ai cum fara el!"

Bulversata, plansa, obosita se uita la tefefon..El o suna. A raspuns, apoi cateva secunde nu a spus nimic, incerca sa se abtina din plans, dar parca fiecare cuvant de al lui o ranea si ii dadea fiori ce ii umezeau groaznic ochii.
Au decis sa incheie cearta, ei ii era greu, simtea ca nici lui nu ii e bine, chiar daca radea. Radea pentru ca e baiat si nu vrea sa stea trist. Au vorbit apoi 30 de min la telefon; era tarziu, ar mai fi stat, el a adormit glumind cu ea, incercand sa o scoata din starea groaznica in care se aflase,iar ea, i-a scris un mesaj in care in spune pentru a mia oara ca il iubeste, apoi a adormit!
Ar fi poate mult mai simplu daca am vedea dincolo de infatisare...si zic poate pentru ca ar fi greu pentru cel ce ar trebui sa desluseasca ce e in mintea celuilalt.



marți, 25 mai 2010

Un prieten-> O persoana speciala!

Nu ai avut prea multe de pierdut in viata, pentru ca nu prea ai castigat!
Doar cineva a fost acolo langa tine...Cand plangeai inclina capul..cand zambeai ea era fericita, in sfarsit iti e bine.Ajungi sa spui tot ce ai pe inima.. sa iti transformi sufletul in altar si sa il inchini.. cui..? unei peroane speciale. Dar ce te faci cand persoana nu aperciaza si te vede doar in copil... te inchizi in tine si te retragi usor! Amandoua iubiti ceva ce nu in curand nu va mai exista..Certuri,lacrimi regrete,secrete transformate in minciuni...toate din vina unui om carui destinul nu ii poate oferi prea multe.
Amandoua se retrag, se uita aperent, se ataca, se usuca de invidie,mor de dor, dar niciuna nu are curajul de a spune :"Scuze, hai sa uitam ce a fost, hai sa o luam de la inceput sa reparam ce altii au stricat!"
Se zice ca timpul le rezolva pe toate..asa a fost! Dupa luni intreci in care au plans, si-au dezgropat amintiri,si-au vorbit, au reusit sa repare raul facut.
Diferenta de varsta nu e prea mare,doar 2 ani. S-au sprijinit reciproc..cand una plange, cealalta nu poate zambi. Cand una da de greu, cealalata nu are liniste pana nu rezolva problema..problema uneia este si a celeilalte.
Sa te uiti la ea...sa iti amintesti ca mai ieri era mica, ca toti o prosteau,se baga in seama cu oricine dornica de a cunoaste cati mai multi oameni,iar acum este cum erai tu cu doi ani in urma..
Te zbati, ca o pasare in zbor cand stii ca nu ii e bine, cand plange la tine in brate si nu ai nici o putere,nu ai cum sa o opresti atunci..doar sa ii stergi lacrimile sa o saruti pe frunte sa ii spui "lasa, o sa fie bine", si dupa ce pleci... mai arunci o privire in urma si apoi iti stergi lacrima ce a alunecat grabita in coltul ochiului.. te mai uiti o data si ii zambesti :)!
E sora pe care nu ai avut`o , persoana care te cunoaste cu adevarat, stie ce ai face in toate situatiile, si o vezi.! E la fel ca tine.. e persoana speciala!

miercuri, 12 mai 2010

Who is Alexa? and who is Addict?














Addict ------------------- Vs. --------------------
Alexa


Pai... o sa incerc sa va explic cam ce e cu personajele astea doua.

1.Alexa e Alexandra. o adolescenta normala (imi place mie sa spun) cu prieteni, iubit si parinti Ok :)
2.Addict este o "tipa" de aceeasti varsta cu Alexa, dar care nu are aceleasi lucruri ca Alexa..sau mai scurt.. Alexandra are doua personalitati ----Alexa si Addict..partea buna si partea rea.. [Addict pentru tine, pentru prieteni Alexa] cam asa sta treaba :)