E abstract,pe fiecare zi ma desprind mai mult si mai mult de ceea ce ma inconjoara sau ma inconjura. Simt ca imi apune vremea inainte de a`mi fi inceput...Sentimental m-am nascut bolnava. Sunt un monstru, ranesc oamenii simplii care doar vor sa ma stie bine si le "ud" jignirile celor carora ar trebui sa le intorc spatele inainte de a incepe sa`i cunosc. Nu sunt in stare sa ma leg de o floare ca sa gasesc fericirea, dar nu o caut nici in palate. Pentru mine a ajuns un mit,ceva de neatins si simt ca asa va ramane cat as mai trai. si revin la "mai trai", nu as mai trai decat daca m-as mai naste o data si as alege alta viata cu un alt destin. Poate nu e modul stralucit de a vedea lucrurile,dar toata viata am avut ochii in lacrimi, iar acum imi e greu sa vad clar. Sunt inconjurata de sarcasm, cuvinte grele si repulsie. La dracu` cu toti si toate! Nu acuz pe nimeni ca s-a ajuns aici,doar eu sunt vinovata, am fost propriul meu vanzator de vise,sperante si iluzii. A venit momentul in care ma izbesc de o cruda realitate-nimic nu e cum credeam sau cum as fi vrut sa para...de la oamenii care sunt programati genetic sa te iubeasca, pana la strainul la care ajungi sa te indragostesti. Toti ajung sa te renege , sa te umileasca si apoi sa astepte sa iti treaca. Suntem oameni,vrem atentie , sinceritate si respect, dar cand ajungem sa le primim le vindem repede pe minciuni, minicuri si orgoliu. Pe mine toate m-au imbolnavit,vreau sa plec,sa uit caci nu mai simt nico placere.Prefer sa tac, sa iau cu mine tot ce m-a ranit,minciuni,reprosuri pe care le-am inghitit. Nu sunt capabila sa trec peste atatea, sunt prea dese, prea adanci si nu pot sa razbesc,cand fericirea ma minte si ea si se ascunde. Ma simt strivita ca un tantar de perete, e ceva ce nu pot opri. Nimeni nu cred ca ar intelege . Iau totul cu mine atunci cand plec,doar cei ce au vazut sau au trecut pe langa mine vor stii ce a fost in fiecare moment "de atunci". Am un singur sentiment acum...singuratate...sunt singura, intr`o cutie neagra si primesc soare printr`o crapatura indreptata spre nord.Tanjesc dupa acel soare. E atata durere in suflet...Sa nu intrebe nimeni daca m-a durut sau daca acum imi e bine,pentru ca nimeni nu a venit sa ma scoata din cutie,ba mai mult ...Imi luati raza de soare si apoi radeati...azi, plang eu pentru voi, maine, cand eu am sa rad, voi o sa plangeti dupa mine. :)
