Am plecat de la scoala , imi era frig..piciorul inca ma durea.. ma incurca... si un sentiment ciudat pusese stapanire pe mine.. imi era teama de ceva anume.M-am inchis la geaca si mi-am tras geanta mai bine pe umar..frigul imi parea crunt.. mintea era intoxicata de un strat gros de intrebari si framantari... la care nu voi gasi raspuns...melodia din casti ma linistea.. si ma lasa sa cad in agonie. Vantul batea si se juca cu parul meu.. mi-am strans esarfa mai bine in jurul gatului... Era liniste ..doar melodia mea... in minte... si imi suna telefonul.. Tata..raspund.. si cu un glas stins imi spune.. ca nu vrea sa ma retina si ca imi da o veste .. dar sa nu ma intristeze... Din analizele mele reiese faptul ca am capul femural drept distrus in proportie de 6-8%---va trebui sa ma operez.. Am inchis apoi scurt.. simteam ca ma sufoc.. Incepeam sa ma vad straina de lumea din jur... ma opream.. priveam in spate -nimeni. Mergeam incet.. lumea ma privea... de parca as fi fost singura ciudata... Ma simteam singura..as fi vrut sa merg undeva, sa o iau spre drumul cunoscut.. sa ma duc la bloc... Dar stiam ca nu gasesc pe nimeni acolo..si m-am gandit sa ma duc intr`un parc... undeva unde sa stau sa meditez fara sa fac altceva iar lumea sa nu ma priveasca ciudat.. Sa uit ca sunt constransa.. si ca totul se intoarce impotriva mea. Aveam nevoie de prieteni... Am traversat linistita.. apoi m-am oprit sa scormonesc prin geanta pachetul de tigari.. mi-am aprins una si am stat apoi in loc.. privind la cat de agitata e lumea...si nu realizam ca eu sunt singura aflata in morate clinica de acolo.... Aveam in minte cele mai frumoase momente... auzeam pasi pe trepete.. si un suras scurt.. toate imi inundau lumea..piciorul ma durea mai rau... Voiam sa am aproape un umar de prieten pe care pot sta...In jur numai gri si agitatie.. era innorat si in geamurile de la balcoane se vedea reflectia soarelui... Am plecat capul si am pus piciorul pe trecere... Un claxon m-a trezit din vis..era rosu!... Am tras piciorul in spate si am asteptat... Iar cadeam in agonia aia, de care devenisem parca dependenta...acelasi suras.. si aceleasi vorbe se plimbau acum prin minte.. Imi doream sa fac ceva, sa ma exteriorizez...Imi suna iar telefonul... un prieten:
-Bine,pe afara.. nici eu nu stiu ce fac!
-Cum adica? Ce ai ? Unde esti?! Vin sa te iau!
-Nu, nu...mersi...ma mai plimb putin..
-Zi`mi unde esti, nu imi place sa te aud asa..Ai plans?
-Nu, ti-am zis, sunt bine, am o stare ciudata,doar atat.
-Hai sa stau cu tine..mai radem, iti mai trece si piciorul..Da` chiar te mai doare?
-Aa, nu, sunt bine ! [desi, eram constienta ca il mint]
-Vin spre tine unde esti?
-Of, sunt la Diham.
-Bine, stai undeva si te sun cand ajung.
-Ok!
Si am stat linistita cu aceeasi muzica asurzitoare in casti.. capu` plecat..ca o vinovata... eram de altfel vinovata pentru tot ce mi se intampla... Numai eu cu ideile mele.. hai sa pun suflet in tot ce fac, poate acum va fi bine.. va fi pe dracu`.. Imi aprind tigara.. si mi-o fumeaza vantu` nu ma mai interesa... as fi vrut sa fiu orice altceva in momentul ala, dar nu om, sa nu am suflet ar fi fost perfect..sa nu simt ca ma doare.. sa nu simt tacerea asta asurzitoare...si nici frigul asta infernal...
Imi suna telefonul...Era el... i-am vazut masina, am traversat .. am aruncat un zambet fals... Zambea si el...vedeam asta prin geamuri.. Am aruncat tigara..,am deschis usa.. si m-a prins de mana.
-Alexa, o sa treaca!-Imi e frica, crede`ma ca nu mai suport..vreau sa se termine, vreau sa fiu copil.. sa cad, sa ma julesc in genunchi si sa ma ridic...razand..
- Buburuzo, o sa fie bine ai sa vezi...ne ai pe noi toti...Ceata lu` Pitigoi...mai stii?
-:) Da, cum sa uit...
Barba imi tremura...i-am zis..
-Ia ma in brate...!
M-a luat si atunci mi-am lasat lacrima sa cada pe umarul lui... in gand ii multumeam ca a venit si ca nu m-a lasat singura, de nebuna pe strada... Dupa un minut m-am ridicat..am dat cu mana la ochi.. am zambit... si i-am zis...
-Hai de aici, nu mai suport...Sunt prea multe..
-Bine.
