marți, 11 octombrie 2022
Marea
Tulburătoare tânără cu sânii’n vânt, marea, albastru giuvaer, v-a zâmbit în depărtare cu dinți de spumă alba’n soare, vouă, tineri ce purtați în sânge...curcubeu, și v-a sărutat cu buzele-i umede de cer....
Însă, aste lacrime sălcii, spune, cine oare mi le strânge acum, când apa mării tremurătoare, în sânge o port eu ?!
-Apa mării în ele acum plânge...
-Și cine naște amărăciunea inimii apăsătoare?
-Marea, albastrul giuvaer...
- Îi e atât de amară apa...
Tulburătoare tânără cu sânii’n vânt, marea, albastru giuvaer, v-a surâs în depărtare cu dinți de spumă alba’n soare, vouă, tineri ce amestec purtați în sânge curcubeu, v-a sărutat cu buze umede de cer, să-i port de’a pururea, tremurătoarei, apa’n sânge...eu!
Și mă tot biciuie valuri de dor și are să se oprească când marea nu o să se mai tânguiască, căci atunci, nu o să îmi mai izbească sufletul de stânci!
D. S&G - din iulie...pentru totdeauna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)