Marea

Tulburătoare tânără cu sânii’n vânt, marea, albastru giuvaer, v-a zâmbit în depărtare cu dinți de spumă alba’n soare, vouă, tineri ce purtați în sânge...curcubeu, și v-a sărutat cu buzele-i umede de cer.... Însă, aste lacrime sălcii, spune, cine oare mi le strânge acum, când apa mării tremurătoare, în sânge o port eu ?! -Apa mării în ele acum plânge... -Și cine naște amărăciunea inimii apăsătoare? -Marea, albastrul giuvaer... - Îi e atât de amară apa... Tulburătoare tânără cu sânii’n vânt, marea, albastru giuvaer, v-a surâs în depărtare cu dinți de spumă alba’n soare, vouă, tineri ce amestec purtați în sânge curcubeu, v-a sărutat cu buze umede de cer, să-i port de’a pururea, tremurătoarei, apa’n sânge...eu! Și mă tot biciuie valuri de dor și are să se oprească când marea nu o să se mai tânguiască, căci atunci, nu o să îmi mai izbească sufletul de stânci! D. S&G - din iulie...pentru totdeauna.

Love is not a reason to cry...

Toata chestia asta cu "te iubesc" ,"nu te mai iubesc"... "te-am iubit"... sa te ia dracu`:)) mi se pare un maaaare rahat. Pe cuvant. Nu mai cred in cuvintele astea... De unde atata iubire? Cand noi atat de prosti suntem ca si fiinta incat punem suflet in orice prostie...cat ar fi de mica, asta inseamna ca mereu iubim, deci suntem un izvor nesecat de iubire... Minciuni!! Minciuni! de 3 ori minciuni. Iubesti? DA bine, stiu, ti se pare o tampenie ce am scris eu aici.. dar ia explica`ti atunci de ce atunci cand el/ea spune ceva , nu iti convine in totalitate si iti dai ochii peste cap. Sau cum e atunci cand vine imbracat/a "anapoda" si in mintea ta e "vai !! asa hal ?:O " si MINTI!! cu tarie la intrebarea "Cum imi sta pisi?"raspunsul e mereu cel asteptat..ca sa demonstrezi cat de mult iubesti tu..;;) "da pisi, iti sta chiar bine :*" Da, bine si cum ramane cu suferinta de dupa relatie... Ha... pai.. normal.. te-ai obisnuit sa "iubesti" si te trezesti ca nu mai ai pe cine :)) Si orgoliul ce iti spune... "Ba esti prost!! :O acum ce faci?" ...si incepi si te zbati sa va impacati.. si telefoane si mesaje... conversatii pe mess...comentarii acide pe Hi5 si Facebook :)) Asta e.. daca nu merge nici asa ce zici..? "Asta e , eu am incercat, imi bag picioarele" si apoi faci pe inabordabilul/a . Patetic-daca stai sa analizezi in amanunt, dar cum toti stim cum e sa treci prin "focurile iubire" spunem "vai ce dureros!" Si tot mintim.. primim intrebarea "Hai frate.. de ce v-ati despartiti? Va statea bine:( ".. de parca pe Cutarescu il intereseaza povestea ta de dragoste.. eventual ar scrie si un roman in amintirea iubirii:)) ...discutii... doar de dragul de a vorbi... Normal ce putem sa spunem.. nu noi am fost de vina, niciodata nu am cautat cearta... de vina a fost celalalt ! Dupa ce te gandesti.." WTF! Am scapat" primesti o alta intrebare..:> asa sa te "ravaseasca" , de parca nu ar fi de ajuns.."Auzi..:( dar.. mai ti la el/ea?" .... Ce esti prost sa spui ca "DA!! Imi e dor, am gresit.. dar asta e , vad eu.."....nu domne, tre sa minti iar, de parca nu ai mintit o relatie intreaga, sa mai minti si acum, sa stii o treaba... " Eu? :O ha ha... ce ai ma, nu mai simt nimic:-J Chiar crezi ca imi pasa?! " si in timp ce spui asta , daca mai esti si la liceu, sau undeva unde el/ea ar putea fi ... incepi si cauti cu privirea "Unde dracu` o fi :-W X( " Si noi "iubim" domne :)) ...Dar astia suntem.. si in felul nostru scarbos, iubim, ne exteriorizam, atunci cand avem gogoasa aia pe care o mintim ca e imbracata bine, gogoasa de care spunem ca nu ne e dor... atunci suntem altfel..."Ce fericiti suntem noi!!" m&g - te iubesc Asculta mai multe audio diverse Dracusorul din mine, Semnat : Addicted >:)

Nu stiu cum sa iti spun... dar, ne vedem in 10 ani....!

...

-A ajuns! Uite-l!... ca și cum cineva anunța iminentul.

-A...s-am ridicat privirea din ceașcă, am tras aer în piept printre buzele-mi deja uscate si l-am vazut pe el. Acum îl știam și eu. L-am privit în ochii minții și am uitat să mai respir. Parcă treceau ore, zile, ani, vieți... Speriată de înțelesul ce îmi era necunoscut, am lăsat negrul cafelei din ceașcă să mă facă să simt vinovată pentru tot ceea ce urma să simt..... ce urma să simt pentru el. Nu știam cine e și de unde vine. Nici nu știu dacă îmi doream, însă erau părți din mine ce îmi aminteau, secundă cu secundă, amorul ce l-am purtat în toate viețile noastre.

  Mă îndrăgosteam și totuși nu știam că îl iubesc deja, cum nu știam nici că am să îndur singurătatea lângă oameni pe care pretindeam că îi iubesc...nu știam că urma să fiu incompletă. Îl priveam și resimțeam clipele netrăite încă aici, clipe în care îi simțeam căldura buzelor, îmbrățișările ce țineau timpul în loc și energia lui... așa cum și o amintea sufletul meu. 

  Ochii... doar ochii i-am recunoscut din nenumăratele treceri pe poduri. Nu știam ce mi se întâmplă, iar negrul cafelei din ceașcă mă certa din ce în ce mai tare... Voiam să îi spun măcar două cuvinte, voiam să îi spun ce simt și că nu înțeleg ce probabil trebuia să înțeleg... Voiam atât de multe, însă mi-am înghițit cuvinte, trăiri și vise, și ca să mă asigur că nu mă pierd cu firea, am luat o gură de cafea.

   Eram un copil rusinat de ceea ce simtea, frustrat ca nu va ajunge niciodata sa traiasca ceea ce sufletu`i dorea... eram atat de mica printre emotii si oameni atat de mari. 

   Imi doream... imi doaream sa plece toti din cafenea si sa ramanem doar noi doi, sa ii imi puna zeci, sute de intrebari, sa ii raspund cum nu stiu, sa invat brusc o limba doar de noi stiuta si sa ii explic cum doar el ar intelege... Ce sa explic?! Cum sa explic ceva ce nu stiu? Poate m-ar fi ajutat el, poate el deja a mai simtit asta si toate trairile mele ar fi puerile. Poate ar trebui sa ii spun, dar cum sa o fac cand nu am curaj, cand sunt atat de mica si nu am ce sa ofer...Cand de fapt, nu stiu inca cine e....

   Mai beau o gura de cafea si subit incerc sa par martura si femeie. In mintea mea se derulau imagini pe care le vedeam pentru prima data. Timida, rusinata si putin stanjenita, ma rasfatam cu emoti si vocile din jurul meu ramaneau in fundal, iar eu, furisata dupa ceasca de cafea, ma muscam usor de buza, lasandu-i pe ceilalti sa creada ca iubesc atat de mult cafeua. 

O voce ma trezeste si realizez ca ei vorbeau deja cu mine. Nu doar ca vorbeau ei, vorbea el cu mine si asta mi-a luat total nepregatita. Ce discutie sa pot cu el? Oare ce avea sa ma mai intrebe? Daca existau lucruri la mine care poate nu i-ar fi placut?! Daca nu eram suficient? Daca si-ar fi dorit sa am ceva ce nu am? Sau daca i-ar fi placut totul la mine si urma sa fie al meu?! Nu stiam ce sa ii raspund, ca nu cumva sa spun ceva gresit si sa-i alunge ineresul. Raspunsurile mele erau scurte, usor seci si uneori spuse cu juma` de gura. Timpul nici nu stiu cum trecea, dar a trecut si se facuse tarziu. 

Nu imi doream ca timpul sa fii trecuse si la noi, dar cer era ca urma sa plecam. fiecare la casa lui si in drumul lui. Mi-am dorit sa plec cu el, sa ma conduca el acasa si pe drum sa imi spuna ce`i place lui mai mult, sa vada unde stau si poate chiar sa devina drumul lui preferat. Era imposibil sa plec cu el, deja scaunul din dreapta al coupe-ului lui era ocupat. Si am inteles ca si el e ocupat. 

Am simtit un efuz, de parca emotiile mele au fost tradate, de parca Universul nu voia sa imi dea de data asta ceea ce imi doream. Am simtit ca inocenta mea nu ar fi suficienta pentru firea lui, ca sunt inca in deajuns de mica, incat sa nu`i atrag atentia; ca nu a inteles ce`i in mintea mea si ca profunzimea sentimentelor mele nu ii mai e cunoscuta, ca vietile au trecut nemiloase peste ele si ca nu il mai incanta substanta, si ca el e ocupat acum cu lucruri lipsite de substanta. 

Zilele treceau si nu faceu altceva decat sa imi reaminteasca cat de neimportanta i-am fost. Imi pierdeam orice speranta si imi ramanea doar sa ma resemnez, retraind de una singura emotiile din cafenea.

Am fost intrebata ce parere am despre el. Am citit mesajul, l-am recitit si stiam ca trebuie sa raspund, nu stiam inca sa imi ascund frustrarea, dar stiam ca nu imi va vedea nimeni reactia. Ura, dispret, invidie, amaraciune, neputinta, le-am simtit pe toate atunci. Am inteles ca nu aveam cum sa lupt cu ea, pierdusem deja, acum isi etala trofeul si imi cerea falidari. 

-"Da, ai un trofeu frumos, dar e ceva ce nu meriti, e ceva ce ai obtinut trisand, trebuia sa fie al meu. Al meu, dar nu al meu trofeu, trebuia sa fie Al Meu si atat, dar tu esti superficiala si nu poti intelege si acum, daca ma gandesc mai bine, nu il mai vreau." raspunsul meu a fost: e de treaba si dragut.

Ma plimbam prin camera, si ma intrebam de ce trebuie sa fie asa? De ce nu e cum am simtit? De ce nu stiu cine e si de ce mi-a ramas in minte, ce urma oare sa se intample?

A trecut un an, au trecut doi, au trecut trei si in fiecare toamna imi aminteam de el, de cafeneaua aia fara nume, de cum imi cautam cuvintele in aroma cafelei. Uneori, mi-a fost, chiar, ultimul gand din zi, alte ori imi era gandul dintr-o zi intreaga. Ma gandeam la cum o iubeste, la cum se simte, la cum e el. Imi doream sa se fi gandit  la mine asa cum m-am gandit eu la el. Inca nu stiam cum se simte un sarut adevarat, dar visam sa am familie si o viata linistita. 

E atat de....

Voiam sa imi atinga pielea

Cozonac...

Ţi-am zis? Nu...nu cred ca ti.am zis înca,pentru că azi nu m.ai văzut cum m.am trezit...şi nu am vorbit încă.

E ciudat, mă tot gandesc la grădinita, generală, la tot ce doream atunci, la stări şi senzaţii. Imi amintesc de tine...cum stăteai sprijinit de un toc de uşă, sau parcă de soba de pe hol, tot ce imi amintesc sigur este că aveai ochii mari şi verzi...şi un breton rebel. Cred că erai mai scund decât mine pe vremea aia. Stiu că mă enervai şi imi placeai in acelaşi timp! Paradoxal! Când auzeam numele tău strâmbam din nas. Apropo, acum imi beau cafeaua din cana aia draguţă pe care o am de la mama.

Mă bufneste rasul că te strigam după poreclă şi că te vedeam pe holuri la scoală, iar seara , cam pe la ora 20... ma propteam lângă şemineu, in faţa televizorului, unde aveam să te văd iar, şi nu mă ridicam de pe covor până nu se termina serialul şi venea ora de culcare. Surprinzator, strada pe care mergeam către parc după ce chiuleam din generală, era strada pe care stăteai; parcul in care am fumat prima ţigară, era parcul in care tu ieşeai mereu, culmea, cu persoane cu care ieşeam şi eu, dar niciodata nu am stat de vorba.

Acum mă bucur ca sunt o curioasă băgăcioasă şi mereu nevorbită, altfel nu cred că te mai căutam dupa 10 ani! Ţi am recunoscut privirea din poze, in rest, toatal schimbat! Aaa, ţi am recunoscut şi numele! Nu aveam cum să uit vreodată in viaţa asta numele tău! Numele care mereu când il auzeam imi provocaaaa aşşşaaaa, o stare... mai exact, strâmbam din bot şi imi dădeam ochii peste cap. Numele tau lângă "seriozitate" imi dădea...radical din beta-karoten, plus minus x,din rădăcină pătrată, iar eu am fost la profil uman, deci...inţelegi tu.

Mi am aprins o ţigara şi ascult o melodie pe care am descoperit-o fix acuuum! Mă duce cu gandul la tine şi la toate intâmplările de până acum. Hmhh..cum am purtat noi discuţia aia seacă, formală... Stii, mă intreb cum ar fi fost dacă nu ar fi fost. Ai mai fi ştiut că stăm atât de aprope unul de celălalt?! Am mai fi vorbit 4 h la telefon?? Sau ne-am mai fi văzut atât de nerăbdători? Eu nu eram pregătită să te revăd, dar nu am putut refuza, aşa că am venit nemacheată, m-ai văzut direct în toată urâţenia mea, norocul meu ca era noapte... 

Dacă mă întreb acum ce era în mintea mea când dispăream şi apăream după 2 zile, băteam la uşă şi fugeam, nu ştiu şă îţi spun. 

Ştiu doar că la un moment dat am realizat că te duce capul iar eu aveam  nevoie de un consilier juridic în materie de civil. Mă prinsese haosul pe care îl creasem, dar nu voiam nimic. Voiam doar pe cineva cu care să comentez un act de moştenire, un titlu de proprietate şi câteva articole. Mai târziu a început să imi placă...voiam doar să vorbim de seară până dimineaţă despre toate teoriile posibile, despre efectul Mandela, extratereştrii antici, reîncarnare şi lumea de dincolo, maşini, gastronomie, drept, suspensii sport, universuri paralele şi afaceri. Recunosc, uneori mă eclipsai, în sfârşit cineva care vorbeşte la fel sau mai mult ca mine. Asta m-a surprins. Aveam multe în comun, încă le avem , dar şi acum mă surprinde că am reuşit să mi te imaginez şi să te "proiectez". 

A escaladat totul repede şi plăcut, cu fiecare zi realizam că mă simt mult mai bine, că o să am nevoie de tine şi mâine, că îmi place ce îmi faci, că mă simt free, young and wild as hell, mai exact mă simţeam Eu, după mult timp în compania unui bărbat. Ai ajuns în scurt timp să fii doar tu lângă mine , doar tu dintre toţi, sădeai încrederea şi siguranţă. Aveam curaj şi linişte.... şi cred că asta a fost. Nu ştiu ce m-a prins şi cum m-a tras în povestea asta. 

Îmi amintesc cum eram  doar noi doi în cafeneaua plină de cunoscuţi. Aveam masa noastră, aveam poveştile noastre, lumânarea noastră, fumul meu de ţigară şi....curând urma să avem viaţa noastră.

Apropo, a început să plouă. Plouă destul de tare. Ai avut iar dreptate. Plouă şi nu mai mergem azi la mamaie, deşi, eu tot aş vrea, măcar o oră să stăm.... :(

M-ai prins atât de frumos, da, m-ai prins, că eu nu voiam. Am realizat treptat că lângă tine totul este mai uşor şi nimic nu e imposibil. Am înteles acum că legea atracţiei este reală şi că depinde doar de noi ce ne dorim şi cât de tare. Nu credeam că se poate, dar am cotinuat să sper şi nu îmi pare rău. 

Trecând de la ziua în care mi-ai oferit primul buchet de flori (arăta exact ca cel pe care mi-l-aş fi oferit eu), la momentul în care am înţeles amândoi ce simţim, parcă a trecut o eră, dar totuşi o secundă. Nu mai sunt confuză, chiar dacă nu credeam că există aşa ceva şi consideram un mit toate poveştile şi că cei care spun "ai să simţi " când il vei găsi , sunt doar frustraţi de nefericirea lor şi vând iluzii. Dar nu e aşa...acum pot spune şi eu, cu tot sufletul, "ai să simţi".

Vreau să leg ceva ce nu mai poate dezlega nimeni. 

Azi nu sunt meteo-sensibilă, surprinzător!Singurul lucru care mă deranjează e că nu eşti prin casă....aşa de tare imi doream să fii aici....şi să te ignoooor in timp ce scriu. Voiam doar să stiu că eşti casă, să iţi vad pantofii lână usă, să stiu că iar o să imi fure cineva încărcătorul şi dacă am să mă pun în pat, o să existe cineva care imi va spune: "iubire, o să cad din pat...!"

Tribut

Hei... Te-am strigat...
   Ma auzi?! Te strig! Urlu! Ma crezi? Vino! Vino! Vino sa ma vezi! Sunt prinsa aici!
Intra...sunt in capatul holului,langa trepte... Intra,hai! Stiu, stiu, e frig! Ai grija la cioburi, te rog, am cam distrus lucruri pe aici... E umezeala... Hai vino, ca stii drumul...Nu te tine de pereti, risti sa simti cat de tare i-am zgariat si poate te vei speria... Sunt eu, nu a trait un mostru aici, si o stii si tu....

Unde esti? Nu te aud, de ce nu vi? Oare ce trebuie sa imi mai fac?! Vinoooo! ... te implor, vino! Am distrus tot, tot.... dar nu a murit nimic.. Respira! Traieste! Tu auzi?! Traieste! Nu a vrut sa moara afurisitul! Au trait si altele aici, dar nu a vrut sa moara .... E de atunci aici! Am incercat sa il omor... mai stii?! M-am numit o criminala! Dar stii... nu eu am vrut de prima data sa il omor! Iti amintesti cand ti-am cerut sa pleci?! Mai stii?! Spuneee! Stii, nu ?! Eu stiu de ce ti-am spus sa pleci.... Doare..si uite-l ca respira... Am incercat sa il omor si , uite ce mi-a facut! Vinooo, vino sa vezi ce mi-a facut ! Te rog... te implor, vino, paseste incet, dar nu te opri...e urat, e frig si e si umezeala ...nu a mai fost nimeni de mult pe aici, nu au ce sa gaseasca! Chiar, ce sa gaseasca?! Pe mine murdara si pe el cum respira?! Nimeni nu ma vrea cu el, iar el nu moare....
    Dupa ce ai plecat, am primit imediat pe cineva in vizita... Speram sa fie doar o vizita... Speram sa fie doar o vizita!!!!!!! Nu a fost... A ramas. Eu veneam la mine in vizita .... Veneam in vizita , iar el a trait cu strainul! A trait... Voia sa il omoare, sa scape de el, pentru ca era al meu, al nostru, iar el isi dorea altul, al lui . Urma sa se nasca al lui....  Te rog, apropie-te, stiu ca nu e ca la tine , cu ferestre curate, unde e cald si miroase a praspat.... Vino te rog si iarta ! Iarta-ma ca am vrut sa il omor si el a vrut sa traiasca... Cu cat urlu, tip mai tare, ii aud si mai clar respiratia....  Am vrut sa omor tot, si am omorat tot intr-un final, voiam sa nu mai simt suflare, sa nu mai simt nimic... Nimic!!! Intelegi?!!! Nimic!! .... Si am omorat, dar nu regret... Nu, nu !!
Am omorat tot ce era mic, plapand, bolnav si nu crestea frumos. Uite , vino....te rog vino... Vino sa vezi cum traieste..in rusine , in intuneric, frig umezeala si cioburi, iar eu nu am curaj sa il privesc.. Nu am ! Nu, nu ... E al nostru si traieste! E al nostru!! Al nostru intelegi ?!!

   Te rog....vino, m-am calmat , vino te rog, sparge-mi oglinda, eu nu am putere, si il aud cum respira... Si oglinda asta nu imi place... Nu imi place!!! Intelegi?!! Nu imi place!Nu imi place ca vad tot! Tot! Si se vede clar, e limpede.. E limpede! Limpede! Chiar daca aici e praf! Aici e praf..Praf!
Stiu ca ma intelegi, stiu ca vei intelege.... Stiu ca ma simti inca... Te simt, sunt blocata... Eu sunt blocata in mintea ta.  Vino, hai, te rog eu, vino! Vreau sa vad cum e al nostru,poate, nu e urat... Eu am stat cu el aici! Eu il stiu aici... Era frumos, nevinovat... Doamne cat de nevinovat era...si sincer! Sincer cum nu o sa mai fie altul! Ce i-am facut?! Spune-mi ce am fost in stare sa ii facem?! Eu l-am murtarid dupa ce ai plecat, l-am invatat sa minta si sa se ascunda de altii, sa nu il vada nimeni! Cred ca are cicatrice...una, doua , nu stiu...
 Ma auzi?!! Tu intelegi ce iti strig aici?!! Il auzi?! Respira....si poate in delir te striga.. Uita-te la el... Sau nu il mai vrei?! Spune... Spune!! Raspunde!! Stiu ca ma auzi, dar esti mut ... Ma auzi acum atat de tare.. Nu il mai vrei???! Ai altul crud ,curat, care creste frumos? Spune! E sincer? Spune-mi e sincer? Uite-l , e aici, il auzi?! Respira....
   Vino...te rog, vino sa te vad. Macar sa ma rup acum, iar el sa moara, sa sparg oglinda! Vino! Vino , vino, hai.... Nu s-a terminat, nu inca! Nu s-a terminat, aceepta asta! Ai auzit? Tu auzi? Cat timp traieste el, nu vei avea altul mai sincer! Ma intelegi? Intelegi ce iti spun? .... Sper sa ma intelegi acum, ca atunci o faceai doar tu! Vino!...
      Vino sa vezi, mi-e groaza de ce am facut si singura nu pot, iar altul nu pot sa fac... Nu pot, sau nu vreau... Nu vreau sa pot! Vino!... Pentru ultima data urlu... Vino!!!!... vino macar sa vezi si tu oglinda asta, 'cause  "It's like you're my mirror, my mirror staring back at me....". 

     Ma intelegi? Hai, vino! Ma intelegi acum?
Eu ma misc incet, si nu mai am putere, imi e din ce in ce mai greu, ca e frig si intuneric, si rece...dar poate , asa a fost , asa am ales amandoi cand am zis "WE FIND LOVE IN A HOPELESS PLACE", poate atunci am decis... Vino!
  Vino uriasule, ajuta-ma sa il cresc. Sau hai sa il omoram impreuna.... Noi l-am facut, noi sa il omoram, ca de mana mea nu a vrut sa moara... Nu a vrut! Apoi tu te poti intoarce unde e cald, curat si proaspat, si unde poate acum creste altul... Iar eu... eu am sa curat, sa fac ordine aici , poate va ajunge vreodata cineva, iar locul nu e primitor, e frig, e umed, praf si miroase a regrete... Dupa un timp, poate am sa nasc si eu unul...frumos, sincer, ca al nostru.
   Vino, te rog! stiu ca esti aproape...nu mai am putere, urlu de mult timp, uneori te aud cand respiri... Vino si ajuta-ma, ajuta-ma sa omor ce respira aici, sau daca il mai adori si nu a ramas cu handicap, hai sa il crestem impreuna!

 
A.M;M,A

Respira-ma!

Nu imi cere sa scriu despre ceva anume, despre pasari, despre animale sau plante. Eu scriu ce simt. E un alt mod de a plange, si de a rade simultan,
  Nu plang cu lacrimi pe servetele, eu las cuvinte sa curga pe foi. Golesc sufletul de trairi si sentimente. Vezi tu, e tanar si tanar am sa il pastrez, dar viata nu te intreaba, nu iti cere sfaturi.
   Ea face ce o taie capul. Face...face atatea , te ia pe nepregatite si iti taie rasuflarea. Treci de la extaz la agonie si ajungi sa zaci in nebunie. Am inteles tarziu ca nebunia-i relativa, ca toate sunt raportate la ceva, la majoritate, dar majoritatea minte, si traim simultan , doua lumi paralele. Nebunia trebuie dozata, e nevoie sa inveti sa te ajuti de ea. Trebuie sa fii suficient de nebun incat sa crezi in vise. In visele tale.
   Cu viata poti face orice. Ea face oricum ce vrea, dar gandeste...sa te folosesti de vise, ca sa imblanzesti fiara. Sa iti ghidezi viata dupa vise, cum se intoarce Floarea-Soarelui dupa raza de lumina. Viata e mereu tanara, atat de frumoasa si de nebuna, incat, o sa te duca acolo unde vrei. Viata are nevoie de un stapan. Tu esti stapanul propriei tale vieti. Indeajuns de nebun incat sa o iubesti, mai greu o intelegi, dar iubeste-o! Daca e cruda, nemiloasa, bolnava, aminteste-ti ca dragostea vindeca. Daca o iubesti, prinde aripi si te duce pe cele mai inalte culmi.
   Sa nu uiti , te rog, ca viata e grabita, si cand totul e frumos, timpul se scurge mult mai repede, iar tu, trebuie sa aduni cat mai multe in suflet. Bucurii, Amintiri. Nimic din ce omul poate distuge.
    Cand viata iti va spune ca  te duce acolo...acolo sus, si apoi pleaca, sa stii ca zborul nu e ca cel de care ai auzit. Nu ai bilet si nici bagaj de cala sau de mana. Ai cu tine doar bagaj de suflet.
   Intreaba-ti viata , roag-o sa te ajute sa iti deschizi sufletul, doar ea stie cum; ai nevoie sa il faci cat mai mare. Sa incape in el toate amintirile, clipele , zambetele pe care le-ai tencuit pe chipuri triste, cand alergai la brat cu ea, cu viata.
    Eu nu am ajuns atat de sus, dar am ascultat de altii. Spuneau ca viata te duce spre alta poarta si de acolo, o alta viata iti strange mana. Viata asta te aseaza unde iti e locul. Spuneau ca locul ti-l alege doar dupa ce iti priveste in suflet cu ochii mintii, Ai grija ce cari in el pana acolo sus.
     Eu sunt inca jos, abia incerc sa ii cunosc si inteleg nebunia, sper sa imi fac curaj si sa ii spun despre toate visele mele.
   Sper sa reusesc sa o invit la o cafea, cu lapte si mult zahar, sa ii indulceasca drama, sa ii spun ce planuiesc si sa ne imprietenim. Vreau sa ajung sa o iubesc, sa o respir, sa o simt in fiecare atom, cand clipesc sa o simt cum ma atinge. Vreau sa imi fie muza, sa ma poarte acolo unde am visat, sa imi puna in suflet toate zambetele pe care le vom anima pe chipuri de lut obosite, amintirile, prietenia, iubirea mea pentru tot ce misca. Sper sa ajung sus, acolo la Poarta Mare,cand am sa am sufletul plin cu emotii, nu cu lucruri ce pot fi cantarite, masurate sau distruse... Sa fiu la brat cu ea, cu muza mea preferata, dar imi e frica... stiu ca va trebui sa o las in urma, sa ma desprind de mana ei firava... Atunci zborul meu frivol, calatoria mea frenetica va lua sfarsit.
    Daca am sa pot spune cum e cu cealalta viata , am sa o fac! Sper doar sa fie mai frumoasa, mai linistita , mai dulce, mai blanda, dar mana ei sa nu fie la fel de firava...
   Sper sa o pot iubi mai mult decat pe prima, decat pe care m-a dus acolo sus. Sper sa nu ii duc dorul, sa nu simt angoasa, sa ma bucur ca pe cea de acum nu trebuie sa o mai imblanzesc, sa nu ii mai cer nimic, sa ma lase sa ma linistesc, si sa ma iubeasca, sa imi dea caldura in semn de apreciere pentru toate ..Toate zambetele, clipele, dragostea pe care am purtat-o in suflet , pentru ea! Ca ea sa fie buna.
        Dragoste,Zambete.Caldura.Fluturi si flori de cires.