Nu plang cu lacrimi pe servetele, eu las cuvinte sa curga pe foi. Golesc sufletul de trairi si sentimente. Vezi tu, e tanar si tanar am sa il pastrez, dar viata nu te intreaba, nu iti cere sfaturi.
Ea face ce o taie capul. Face...face atatea , te ia pe nepregatite si iti taie rasuflarea. Treci de la extaz la agonie si ajungi sa zaci in nebunie. Am inteles tarziu ca nebunia-i relativa, ca toate sunt raportate la ceva, la majoritate, dar majoritatea minte, si traim simultan , doua lumi paralele. Nebunia trebuie dozata, e nevoie sa inveti sa te ajuti de ea. Trebuie sa fii suficient de nebun incat sa crezi in vise. In visele tale.
Cu viata poti face orice. Ea face oricum ce vrea, dar gandeste...sa te folosesti de vise, ca sa imblanzesti fiara. Sa iti ghidezi viata dupa vise, cum se intoarce Floarea-Soarelui dupa raza de lumina. Viata e mereu tanara, atat de frumoasa si de nebuna, incat, o sa te duca acolo unde vrei. Viata are nevoie de un stapan. Tu esti stapanul propriei tale vieti. Indeajuns de nebun incat sa o iubesti, mai greu o intelegi, dar iubeste-o! Daca e cruda, nemiloasa, bolnava, aminteste-ti ca dragostea vindeca. Daca o iubesti, prinde aripi si te duce pe cele mai inalte culmi.
Sa nu uiti , te rog, ca viata e grabita, si cand totul e frumos, timpul se scurge mult mai repede, iar tu, trebuie sa aduni cat mai multe in suflet. Bucurii, Amintiri. Nimic din ce omul poate distuge.
Cand viata iti va spune ca te duce acolo...acolo sus, si apoi pleaca, sa stii ca zborul nu e ca cel de care ai auzit. Nu ai bilet si nici bagaj de cala sau de mana. Ai cu tine doar bagaj de suflet.
Intreaba-ti viata , roag-o sa te ajute sa iti deschizi sufletul, doar ea stie cum; ai nevoie sa il faci cat mai mare. Sa incape in el toate amintirile, clipele , zambetele pe care le-ai tencuit pe chipuri triste, cand alergai la brat cu ea, cu viata.
Eu nu am ajuns atat de sus, dar am ascultat de altii. Spuneau ca viata te duce spre alta poarta si de acolo, o alta viata iti strange mana. Viata asta te aseaza unde iti e locul. Spuneau ca locul ti-l alege doar dupa ce iti priveste in suflet cu ochii mintii, Ai grija ce cari in el pana acolo sus.
Eu sunt inca jos, abia incerc sa ii cunosc si inteleg nebunia, sper sa imi fac curaj si sa ii spun despre toate visele mele.
Sper sa reusesc sa o invit la o cafea, cu lapte si mult zahar, sa ii indulceasca drama, sa ii spun ce planuiesc si sa ne imprietenim. Vreau sa ajung sa o iubesc, sa o respir, sa o simt in fiecare atom, cand clipesc sa o simt cum ma atinge. Vreau sa imi fie muza, sa ma poarte acolo unde am visat, sa imi puna in suflet toate zambetele pe care le vom anima pe chipuri de lut obosite, amintirile, prietenia, iubirea mea pentru tot ce misca. Sper sa ajung sus, acolo la Poarta Mare,cand am sa am sufletul plin cu emotii, nu cu lucruri ce pot fi cantarite, masurate sau distruse... Sa fiu la brat cu ea, cu muza mea preferata, dar imi e frica... stiu ca va trebui sa o las in urma, sa ma desprind de mana ei firava... Atunci zborul meu frivol, calatoria mea frenetica va lua sfarsit.
Daca am sa pot spune cum e cu cealalta viata , am sa o fac! Sper doar sa fie mai frumoasa, mai linistita , mai dulce, mai blanda, dar mana ei sa nu fie la fel de firava...
Sper sa o pot iubi mai mult decat pe prima, decat pe care m-a dus acolo sus. Sper sa nu ii duc dorul, sa nu simt angoasa, sa ma bucur ca pe cea de acum nu trebuie sa o mai imblanzesc, sa nu ii mai cer nimic, sa ma lase sa ma linistesc, si sa ma iubeasca, sa imi dea caldura in semn de apreciere pentru toate ..Toate zambetele, clipele, dragostea pe care am purtat-o in suflet , pentru ea! Ca ea sa fie buna.
Dragoste,Zambete.Caldura.Fluturi si flori de cires.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu