Ai sa intelegi...

Gata…gata.  A trecut, au tacut. Rasuna, tot rasuna in capul meu. A ramas doar vocea. Vocea care imi vorbea mereu si cu care imi era bine. Ai aparut si au inceput sa urle, toti, stii si tu ,nu mai auzeam nimic,era asurzitor.

   Era o lupta, si eu nu stiam , nu simteam , incercam sa te simt doar pe tine. Nu te puteam auzi si nici vedea; stiu doar ca ai incercat sa imi intinzi mana, sa ma prind de tine, dar m-au tras inapoi in valtoare.

Era praf si fum si totul ardea. Ardeam si eu , iar tu te pierdeai, pana cand ai disparut.

 A ars…a continuat sa arda si dupa ce ai plecat, au continuat sa urle, eu taceam, incepusem sa aud iar vocea… Vocea pe care o stiam cel mai bine. Imi soptea ceva, nu o intelegeam, era greu, in mine se resimtea haosul.

 Acum a inceput ploaia, o simt, o inteleg si o ascult. Ei nu mai sunt, au plecat, tu ai disparut de mult, nici ploaia nu cred ca va mai sta…

Rasuna doar ecoul, vocea a tacut…cred ca e suparata sau obosita, ea urla in mine iar eu auzeam doar vocile lor.

Astept….stiu ca va vorbi iar, poate dupa ploaia asta. Miroase a pamant ars, a ploaie, iar eu inca mai fumeg…pe umarul drept mai am un semn, dar va trece si el cand se opreste ploaia.

Au plecat noptile, ai plecat tu, au plecat si ei, va pleca si ploaia, va disparea si semnul, iar vocea mea, imi va vorbi din nou.