Liniste ...

Buna dimineata...
       Azi, am lasat toate treburile despre care ti-am povestit, toate grijile si m-am gandit sa scriu despre tine... Sunt convinsa ca vei fii poate singurul care va intelege ce am scris. Nu m-ar mira, ai fost singurul care a inteles ce-i cu mine , chiar atunci cand ... nici eu nu stiam ce mi se intampla!
        Stim amandoi cum a fost totul,atat de banal, atat de nevinovat... Doar o intamplare. Nu cautam fericirea si nici nu o mai visam; o stiam pierduta, plecase odata cu linistea dupa care tanjeam... Eram debusolata! Stiam doar ca intr-o zi voi primi ceea ce merit...mi se spusese asta foarte des in ultimul timp!
        De la " Buna, X, incantat! ", a plecat totul si sincer, nu imi explic cum ?! dar nici rau nu imi pare... Nu am facut nimic, doar mi-am deschis sufletul. Stiai ca sunt vulnerabila si instabila emotional, erai constient ca nu stiu pe unde merg si unde vreau sa ajung, si totusi, rational, suflet nobil, spargeai cu o dalta de clestar, masca pe care trecutul mi-o tencuise... M-ai eliberat, eram prinsa intre trecut si viitor. Voiai sa traiesc in adevar, sa aflu singura ce fel de om sunt si ce pot oferi. Ai sesizat potentialul! Iti multumesc, si nu doar tie! Le multumesc si lor, celor care ne-au adus impreuna, le multumesc celor care au fost buni, dar si celor ce au fost rai, azi, as fii fost incapabila sa apreciez bunatatea!

      Esti singurul gand care imi ramane in minte , toate vin si pleaca, dar tu esti aici! Nici nu stiu de ce te plimbi atat prin mintea mea... !! Probabil vrei sa ramai, sa stai aici... Ramai! Nu vreau sa pleci vreodata! Uneori ma gandesc ca... te-ai riscat, te-ai sacrificat. Erai secat de puteri....dar ,mi-ai oferit tot ce te mai tinea in viata , sa ma ajuti sa renasc, si prin mine sa te reinventezi..
      Nici nu stiu de ce sau de cine, cum m-am indragostit..; de tine altruist, de barbatul hotarat si determinat sau de copilul arogant?!
Stiu in schimb de cine te-ai indragostit tu si cum... Haah, incercai sa imi redai increderea in mine si ma priveai in ochi si mi-ai atins sufletul! Ai inteles ca nu sunt de gheata, si te-ai indragostit de ceea ce imi pui zilnic pe fata; zambetul!
       Sunt increzatoare, stiu cum arat prin ochii tai; nu e loc de suspiciune, de secrete, ne cunoastem bine sinele, stim ce asteptari avem si ce putem oferi! Ma sperie doar gandul ca ne dorim aceleasi lucruri iar viata langa tine ar fi  o continua aventura, am explora lumea, am cunoaste-o, am iubi-o , si am schimba ce e gresit, iar toate astea m-ar face sa ma indragostesc zilnic de tine.

      Tu, ai fii modul meu de a trai! Azi, nu mai cred ca data de 13 aduce ghinion! As putea sa iti spun mai multe de atat, dar stii bine ca amandoi preferam faptele , nu vorbele! ... Sper ca... ti am facut ziua mai buna , Diamond-Heart !

Rau cu rau, dar mai rau e fara...

    Iti explodeaza capul, incepi sa respiri ciudat, un nod iti sta in gat, te doare ceva pe dinauntru, undeva in torace, nu stii sa explici exact unde si cum doare, dar doare si trebuie sa te eliberezi... Plangi.

    Fiecare are un orgoliu, o amibitie, un gram de nebunie, un bagaj de cunostinte, un suflet, si o inima care il ajuta sa le controleze pe toate. Multe lucruri in viata nu le poti face de unul singur, uneori mai ai nevoie de o inima in plus care sa te ajute si incepi sa o cauti...Ajungi sa traiesti ca in basme, saruti multi broscoi pana ajungi sa dai de cel fermecat. Pana atunci doar tu esti cel fermecat...fermecat de altii, de viata lor, de ceea ce ar putea fii, sau de ceea ce par a fii...
      La inceput, ca la inceput, doar lapte si miere, simti ca renasti, dar ca la final sa mori iar... Si sunt multi aceeia care te fac sa mori, de nervi, de ciuda, de toate.
 Si au fost multi cei care au promis, au sperat, dar s-au pierdut mai apoi in detalii... Mai toti sunt la fel, dar totusi diferiti...pentru ca se impart in categorii: delasatorii, obsedatii si normalii, dar intr-o lume aberanta, i-am pierdut pe cei normali, caci normalitatea e relativa.
    Delasatorii -- e clar ce-i cu ei... te iubesc, e adevarat, dar superficial..

    Obsedatii  -- sunt greu de recunoscut din prima, pentru ca au personalitate cameleonica si te cuceresc oferindu-ti exact ceea ce ai nevoie , ca mai apoi sa iti ia tot si te te omoare incet...si sigur!
Sunt protectivi, grijulii, gingasi si romantici, par perfecti pentru orice fata indragostita, problema apare cand te gandesti ca perfectiunea nu exista, ca nimeni nu a atins-o, pentru ca nu stii daca e benefica sau distructiva. Un barbat obsedat te iubeste, te sufoca cu iubire, te iubeste atat de mult incat, te vrea doar pentru el, te face doar a lui, te izoleaza uso,usor de tot ce inseamna lumea ta, de tot ar avea sens, de tot ce iti placea sa faci, de tot ce iubeai, si apoi iti cere tot! Iti cere sa oferi tot ce mai ai in tine, cand tu ajungi goala, secata de puteri, de vise, de speranta, pentru ca el te-a ars cu gelozia lui otravitoare; te-a innecat in bolnaviciunile si ideile lui preconcepute, tot acolo unde si-a tarat si celelate iubiri pierdute , la care , inca mai viseaza noptile... Acest barbat nu va renunta niciodata la imagina lui, la ceea ce crede ca e, sau ...mai bine spus la cum i-ar placea sa fie inca privit de vostele iubiri din partea stanga ....  Nu se multumeste cu ce are, pentru ca e constient ca nu e in stare sa tina langa el o femeie pentru care ,in inima i s-au nascut sentimente.., si se simte inferior, si incapabil sa iubeasca, sa sprijine, sa sutina , doar distruge... Distruge.. Distruge de teama de a nu pierde, se agita cand pierde teren.. si ..totul se duce de rapa! Asa ca, acest barbat isi va pastra mereu incinsa oala in care zac fostele iubiri, de ce?! De frica... frica de singuratate, de a nu cadea peste el umbra uitarii! Usor, usor, omoara tot ceea ce i-ar fi putut da viata , tot ceea ce l-ar fii putut iubii, atunci cand toata lumea l-ar fi uitat... si tot asa, acest barbat omoara bucati din el, caci, in fiecare iubire frenetica din viata lui, lasa drept semnatura, o bucata din inima, caci suflet clar nu are!
   Barbatii normali, sunt aceeia la care visam toate, dar pe care ii gasim abea dupa o varsta, ori pentru ca ne maturizam noi, si ni se schimba putin percetia privind barbatului perfect/ normal, ori pentru ca se maturizeaza ei...
   
    Ce-i drept... niciodata nu stii de cine te indragostesti , ajungi sa dormi cu dusmanul in pat, rugandu-te la Dumnezeu sa nu te fii uitat, si sa te ajute sa poti trece peste , sau sa poti inchega ceea ce pare ca se destrama...