Am incercat, serios...

Era asa de frig.. chiar vroiam sa plec.. sa ma duc departe.. sa uit, vroiam sa uit, chiar vroiam sa las totul in spate, ma saturasem sa ma tot ascund si sa fiu o prefacuta, sa spun ca nu am nimic, ca merg pe roze , mintindu`i crunt pe ceilalti .. macar de reuseam sa ma mint si pe mine... Sa zic DA!! Nu am nimic SUNT OK! Nu se putea, stiam bine ce zace in mine, cata ura, cat dispret..Si sincer nu staim pentru cine..

Si intr`o zi m-am decis sa plec..Mi-am aruncat o bluza , o pereche de blugi, geaca, telefonul, pachetu` de tigari, bricheta.. si am coborat sa ma incalt..M-am aplecat..simteam cum inca piciorul ma doare si ma tine..In cele din urma m-am incaltat, am tras usa dupa mine, am mai mers 10 metri, am deschis poarta,am iesit, si am inchis`o..Ma simteam pe jumatate libera, lasasem ceva din ce ma durea in camera aia roz..Mi-am aruncat o privire spre casa...am oftat.. apoi un zambet ironic mi-a acaparat fata.Imi venea in minte aceeasi melodie...Sierra Leone....

Vantul parca ma izbea.. incercam sa ma zgribulesc, sa ma strang, incat sa nu mai simt frigul.Parul imi era rasfirat...-ma durea,aveam nevoie de un medicament, de un anestezic ceva, o speranta, un telefon, un mesaj..-iar realizam ca sunt singura si ca m-am certat cu lumea si mai ales cu mine. Nu ma mai ascultam, m-as fi pedepsit, torturat, blestemat chiar, gresisem....Am inceput sa alerg.. simteam explozia de lacrimi ce ma ameninta..M-am oprit din alergat.. stiam ca nu pot alerga si plange in acelasi timp...am lasat lacrimile sa cada..Am plans, cum mai plansesem, stiam sentimentul,ce rost avea....?!! Ma linistisem..

Am intrat in magazin si am cerut un 0,5g... Eram constienta ca nu e bine, nu e bineeee.. Si ma certam in gand..."Alexandra, cum poti face una ca asta, nu esti tu, nu face ceea ce stii ca nu poti opri apoi!!! Opreste`te arunca prafu` ala, arunca`l si spala`te pe maini!!!" Dar nu, nu ma ascultam si pentru asta ma condamn...
Am distrus cam tot ce se putea atunci-in cateva minute lumea era EXACT cum imi doream, eram cel mai fericit om, visam ca am tot ce vreau, ca sunt iubita si ca iubesc.Dar nu stiu cum, incet am inceput sa vad adevarata lume si mi se parea un calvar...ceva de neindurat...greu de descris...si imi vroiam Lumea Roz inapoi...Nu puteam sa merg...nu mai vedeam bine, durerea pe care o simtisem inainte, acum parca se amplificase...
Am ajuns acasa, nu stiu cum...eram la MINE acasa.. la casa mea, in apartamentul meu gol..nu stiu daca am luat liftul 9 etaje sau le-am urcat... Stiu doar ca m-am pus in pat.. am plans.. era singurul mod de a ma descarca-Am adormit.. si la 8 jumate` mi-a sunat ceasul...



-Era o alta zi de liceu.!