este atunci cand stai picior peste picior intr-o cafenea si sorbi cafeua cu niste buze
contractate
rosiatice
zgariate de niste colturi de dinti dintr-un amor trecut
doar stai, si incepi sa ii ignori pe cei din jur,
zgomotul iti paraseste lobul urechii…
si incepi sa iti zambesti, traganduti gura intr-o parte, ochii ti se deschid ca sa te vada mai bine,
tu, pe tine insuti, in locul x, in situatia y, cu persoana z
peste cateva momente iti aduci aminte de locul x’, situatia y’, si persoana z’ care se intampla “acum” si zambesti din nou, pentru ca e o reactie fireasca la ce se intampla
dar nu e zambetul tau, cineva te stie, te cunoaste, si te simte,
pe dinauntru
E timpul sa pleci, crezi, simti, vrei acest lucru
pe drum, atunci cand stii ca trebuie sa te intorci acasa, iti place pe unde ai fost si cu cine te ai vazut…
zambesti din nou, el al tau zambet
devine localul preferat, situatia perfecta si persoana potrivita
desigur acuma asculti o melodia pe care nu o stie nimeni….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu