se mai rupe cate o foaie din poveste,
ne jucam de-a desparirea,
dar de fapt e o pierdere de vreme pentru ca amandoi suntem inexistenti.
Eu caut partea din tine de care m-am indragostit si nu o mai pot lasa,
si tu cred ca o cauti aia,
pentru ca ceea ce esti acuma
e total transformat impotriva mea.
E ca o ura frumoasa, nici macar nu e ura ta,
e pervesitatea din minte care nu iti da pace,
care nu ma lasa sa te am si ma obliga sa ma subjug…
Ma face sa te vreau cand tu ma ocolesti, atunci cand totul moare
intre noi si a doua zi se renaste ca o schimbare de idei. As vrea sa stiu pe unde te gandesti, sa putem comunica la distanta cu gandul pentru prima oara intre 2 oameni, sa iti intre pe sub usa, direct la tine in camera sa iti spuna toate vorbele nespuse, cele ce nu au incaput in noi si nu le-am inteles niciodata si cele pe care le-am pierdut nespunandu-le.Acele zile erau minunate si nu le mai pot recupera, oricat as incerca sa remodelez. As renunta la orice, as ramane toata noaptea gandundu-ma cum sa fac sa reapari asa cum te stiu eu. Nu vreau sa se termine noaptea, nu vreau sa ma trezesc maine dimineata sa incep o noua zi de munca, nici nu mai vreau sa continuui urmarindu-te si sperand …vreau doar sa stii ca eu caut o persoana in tine iar daca tu ma arunci la gunoi in fiecare zi eu ma afund si mai tare si te trag dupa mine iar intr-un final o sa imi dau seamna cat de bine e sa fi singura, fara nici un gand, cu capul gol, toata noaptea, iubindu-ma , asa cum tu nici nu ai fi putut oricat te-ai fi straduit…
si doare vad...
RăspundețiȘtergere